Nu-i vom vedea la față pe criminalii de la Siret

Speranța că ministrul Justiției va oferi detalii despre posibilitățile de extrădare a ucrainenilor care au comis dublul asasinat de la Siret s-au năruit ieri într-un singur minut. Cătălin Predoiu s-a dovedit extrem de refractar cu privire la acest subiect și a refuzat categoric să vorbească despre subiect, răspunsul său fiind: „Nu comentez”.
Ministrul Predoiu a închis subiectul dublului asasinat de la Siret în aproximativ 60 de secunde. Întrebat dacă este la curent cu arestarea suspecților de către autoritățile ucrainene, Cătălin Predoiu a răspuns:
„În nici un caz nu voi prejudicia eforturile anchetatorilor prin declarații imprudente. Nu voi face nici un comentariu pe marginea acestui caz”.
Solicitat să explice măcar posibilitățile tehnice prin care un cetățean ucrainean poate fi extrădat în România, ministrul Justiției și-a menținut poziția inițială: „Nu veți găsi în persoana mea un amator de senzații jurnalistice doar pentru propria-mi celebritate”.
Mai deschiși s-au dovedit oamenii din subordinea sa, care au trimis ulterior amănunte legate despre relațiile pe care Ucraina și România le au pe linie judiciară, precum și despre faptul că Ministerul Justiției nu a fost informat despre demararea unor proceduri care să aibă legătură cu acest caz.
„La acest moment Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Tratate, nu deține elemente legate de cazul dublului asasinat de la Siret, iar din verificările în baza de date nu au rezultat cereri de cooperare judiciară cu statul Ucraina care să se circumscrie ca situație de fapt acestui caz”, se arată într-un comunicat trimis de biroul de presă al Ministerului Justiției.
Cooperarea se poate face în baza unor convenții vechi de jumătate de secol

Reprezentanții Ministerului Justiției au explicat și care sunt convențiile care pot sta la baza cooperării cu ucrainenii pentru rezolvarea acestui caz, soldat cu împușcarea a două persoane, Carmen Camelia Hrițcu, de 39 de ani, și a fiicei acesteia, Raluca Hrițcu, de 6 ani.
Pentru că România și Ucraina nu au semnat un acord juridic bilateral în domeniul asistenței judiciare în materie penală, singurele convenții care ne pot ajuta cumva sunt vechi de peste 50 de ani. Astfel, în baza Convenției europene de asistență judiciară în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, și pe care Ucraina l-a adoptat ulterior, autoritățile române au posibilitatea să fie prezente la audierile la care suspecții ar urma să participe în statul vecin.
Extrădarea, practic imposibilă

Cât privește o eventuală extrădare, aceasta este practic imposibilă. Și aceasta pentru că statul ucrainean nu-și extrădează propriii cetățeni, aspect confirmat de reprezentanții Ministerului Justiției din România.
„În ceea ce privește instituția extrădării, între România și Ucraina se aplică Convenția europeană de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957. Potrivit declarației pe care Ucraina a făcut-o la art. 6 din această Convenție, cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, cetățenii ucraineni nu sunt extrădați din Ucraina”.
Singura cale prin care ucigașii cu sânge rece de la Siret să poată fi pedepsiți este tot în curtea ucrainenilor.
„Ucraina, în calitate de stat care nu-și extrădează proprii cetățeni, are obligația ca, la cererea părții solicitante, să supună cauza autorităților sale competente, astfel încât să se poată exercita urmărirea penală. În acest scop, dosarele, informațiile și obiectele privind infracțiunea se vor transmite gratuit prin intermediul ministerelor justiției”, se mai menționează în comunicatul biroului de presă al Ministerului Justiției.
Cu alte cuvinte, nu-i vom vedea la față niciodată pe ucigașii de la Siret, și asta pentru că nu există nici o bază legală prin care aceștia să poată fi trimiși „pachet” în România.