Nu-i doar prostie. E și nesimțire

Mai acu’ două-trei zile a avut loc ceva care cred că se intitula generic „Gala fotbalului românesc”. N-a fost popularizată cine știe ce, motivul (nedeclarat însă de vreunul din cei implicați) fiind că nu prea îți vine să sărbătorești, mai ales când nu ai ce! Vorbim despre un an în care eșecurile au fost depline: la nivel de reprezentativă ne-au umilit până și grecii (vinovați fiind însă olandezii, care mai bine ne-ar fi lăsat naibii pe locul 3 sau 4 în grupă, în loc să ne cocoațe pe locul de baraj), echipele de club au luat-o și ele de la toți, de-a lungul și de-a latul continentului, în ambele competiții, ăia micii („viitorul fotbalului românesc”!) au smuls chiar un egal în Ferroe, oricum altceva decât cele 7 luate de la nemți tot de ei, arbitrajele au fost cum le știm, adică la limita dintre pârnaie și Psihiatrie, completarea locurilor libere din campionat s-a făcut tot pe criterii, de-a trebuit scoasă aia și băgată ailaltă, Craiova în sfârșit s-a văzut repusă în drepturi, tot penal, prin hotărâri judecătorești, de-a ajuns să aibă 2 (două) echipe cu același nume!!! … ce mai, iadul pe pământ. În asemenea condiții, repet: ce, de ce, pe cine să sărbătorești: parcă la mișto i-au zis evenimentului „Gală” iar locul ales, din câte mi-am putut da seama urmărind niscai secvențe pe la ceva televiziuni de sport, părea și el tot la mișto: o cârciumă, unde niște neobrăzați mai tineri sau mai bătrâni s-au adunat spre a-și premia prestațiile dezastruoase. Ca să fie masa bogată și „șprițachele” să curgă uns, s-au premiat inclusiv pușcăriabilii, în moț cu debarcatul Mitică-brutărie, care a luat premiul „pentru întreaga activitate”!!! Activitate care, vă reamintesc, a cunoscut și momente de vârf, când infractorul era președinte pe la Ceaușescu, la Scornicești, ba la Securitate, la Victoria. Și fiindcă locul unde și-a-ncheiat milițianul cariera nu putea rămâne pe mâinile vreunuia mai breaz, a fost pasat unuia, Iorgulescu. Care n-a ratat șansa de a se afirma la Gală, numindu-l pe fotbalistul anului „Bourceanu”. Nu e o dovadă doar de prostie, ci de multă nesimțire.