Nu-i a bună!

Tragerea la sorți de vineri i-a adus Stelei probabil singurul adversar care, dincolo de declarațiile optimiste (altfel, normale; ce-ați vrea, să-i auziți văitându-se și zicând „mamă, în ce belea am intrat!”?) trebuie că le dă frisoane tuturor, în ciuda caniculei. De la Becali până la Hagi, via lotul în întregimea sa, bănuiesc că n-au prea închis ochii nici unii de atunci încoace. Și bine au făcut, fiindcă a mai rămas ceva mai puțin de o lună până la meciul tur, iar Steaua n-are voie în acest timp nici să ațipească, dacă vrea cu adevărat să joace în Ligă. Cu atât mai delicată pare situația cu cât văd că au început dezertările și prin bătătura Stelei, urmând modelul deja omologat în Giulești. Ultimii doi dați dispăruți sunt Paraschiv și Andrey. Cel puțin în privința primului se vede din nou prăpastia dintre obiectivele declarate și ceea ce este dispus lătrăul din moțul afacerii (cu nimic mai breaz decât Copos) să întreprindă întru îndeplinirea lor. Dacă ați fost atenți, Paraschiv s-a cărat la o echipă de doi bani din Serie B, Rimini, pentru un salariu de 250.000 de euro pe an, cu 40% mai mare decât cel de acasă! Socotiți și veți vedea că un jucător pe care Becali (dar și Olăroiu, iar acum Hagi) îl consideră fundamentul pentru jocul Stelei, este plătit în bătaie de joc, cu 170.000 de euro pe an. Bani pentru care jucători de la echipele cu pretenții nu ar juca nici măcar o miuță, d-apăi în Liga Campionilor! În ce-l privește pe Andrey, iată că neprezentarea lui în cantonament ridică probleme, deși tot Becali mârâise că nu mai are nevoie de el. Nu ne miră că Hagi zice că are nevoie de cinci jucători. Dincolo de accidentări, Steaua are un lot subțire rău. Cu care poate ar fi putut bate lejer campioana Luxemburgului sau Lichtensteinului, dar în nici un caz pe cea a Poloniei. O țară care, după ce a depășit căderea (comparabilă cu a noastră) la nivel de echipă națională, s-a calificat la ultimele două „mondiale”, de la care noi am cam lipsit. Iar Zaglebie Lubin e tocmai campioana acestei țări.