„Nu” hotărât (lipsei) blaturilor!

La începutul săptămânii, probabil marcat psihic de ideea că, oricâte porcării ar face, nu se pune problema pușcăriei, conform modelului italian, Nașu’ și-a luat fața aia serioasă, de onest, și s-a pus pe treabă, făcând ceea ce știe el mai bine: ne-a mai luat o dată de proști. Când își bombează pieptul și fojgăie pe birou niscai terfeloage, privind fix în ochiul camerei TV, e clar: urmează un comunicat important pentru țară. Mai exact: pentru la țară, că poate printr-o văgăună din Apuseni ori la buza vreunei știoalne din Bărăgan s-or mai găsi, poate, vreunul sau doi naivi care să nu cadă pe spate de râs ori, și mai rău, să ia de bune bazaconiile debitate de individ. Exact așa au stat lucrurile atunci când, conform îndelung exersatului scenariu prezentat mai sus, domnul Nașu’ ne-a explicat cum mai face el o dată curățenie în fotbalul de hazna din această minunată țară locuită. Am aflat, așadar, că în Nașu’ zace un pui de turnător, domnia (?!) sa dând pe goarnă faptul că a dat în primire Parchetului o armată de personaje din lumea fotbalului: arbitri, președinți de cluburi, oficiali ai Federației. Cu adrese, numere de telefon etc., ce mai, un justițiar cu acte în regulă, întruchiparea onestității într-o lume care îi pute, aidoma ziariștilor de acum câțiva ani care îi puțeau (Hugo) Boss-ului Giovanni, reprezentantul famigliei celei mai deodorate (de mirosul de stână) din întreg fotbalul planetar. Revenind la Nașu’ și istorica sa hotărâre, noi, cei care nu ne încadrăm în categoria naivilor, am fi tentați chiar să susținem că gura păcătosului, măcar o dată în viață, adevăr grăiește, în sensul că trebuie stârpite, definitiv și irevocabil, plățile „la vedere” și cu precădere cele destinate jocului corect! E-he-hei, boieri dumneavoastră, acum v-ați prinsără unde bate domnu’ Nașu’? A zis el ceva de moartea blaturilor? N-am băgat de seamă. Ceva despre stârpirea corupției din arbitraj? Nu. Despre cooperativa care abia aștepta 18 echipe ca să renască, despre evaziunea fiscală din vânzările de jucători, despre salariile la negru ale fotbaliștilor? Pe înțelesul său: canci! El are doar grija majoră ca banii traficați în pungi de plastic pentru stimularea ambiției în joc să fie considerați un delict la fel de grav ca traficul ori măcar consumul de heroină. De stai și te-ntrebi: oare Raluca (dispărută ca năluca, scuze pentru parafrazarea lui Mihai Mărgineanu) o fi știind ce face tac’su?