Nu golurile contează, ci numărul lor

Lumea de azi e avidă de recorduri, e chiar curios până unde se pot împinge limitele. Dacă în unele sporturi de forță sau viteză este clar că inflația de performanțe se datorează dopingului la fel de performant, la fotbal lucrurile stau un pic mai altfel. Poți pompa cât vrei în masa musculară, asta nu te va face decât să dai de pământ cu adversarul sau să alergi ca bezmeticul. De aceea, știrea că Șevcenko l-a egalat pe legendarul portughez Eusebio la numărul de goluri înscrise în istoria cupelor europene ne duce mai degrabă cu gândul la latura artistică, decât la cine știe ce supremație din punct de vedere fizic. Golurile înscrise de ucrainean, în număr de 56 (socoteală anterioară meciului de aseară cu Barcelona), i-au permis acestuia să-l ajungă pe Eusebio pe locul secund, la numai 6 lungimi de un alt fotbalist mitic, Gerd Muller. Andrei Șevcenko nu a escaladat de unul singur clasamentul golgeterilor, îi ține companie pe cea de-a treia treaptă a podiumului un alt jucător aflat încă în activitate, madrilenul Raul, cu 53 de reușite. Devine clar ca lumina zilei că în acest an calendaristic sau cel mai târziu la anul cei doi vor cuceri primele poziții din top. Eternul duel al generațiilor de fotbaliști va fi tranșat de cei din noul val, cel puțin la capitolul cantitate. Fiindcă la eficacitate tot bătrânii sunt fruntea, bombardierul Gerd Muller înscriindu-și cele 62 de goluri în 69 de partide, aproape unul pe meci! Pentru comparație, Raul tinde spre jumătate de gol pe meci, mai fotbalistic vorbind – un gol la două meciuri (53/109). Pusă astfel în lumină și ancorată în sinergia cifrelor (chiar așa, ce-o mai face domnul Iliescu?!), egalitatea dintre Șevcenko și Eusebio se cam clatină. În timp ce primul și-a făcut suma în 94 de partide, celui de-al doilea i-au fost necesare numai 72. Sigur, “fotbalistul recent” poate invoca faptul că pe vremea jocului romantic numărul atacanților era dublu față de cel al fundașilor. Ca o concluzie neutră, realitatea se află cumva la jumătate.
Mult mai mult m-a impresionat încă aspirantul la glorie, Luca Toni. Deși împlinește peste o lună 29 de ani, atacantul Fiorentinei este un fel de “new entry” în lumea bună a oamenilor de gol. Actualul titular al squadrei azzurra, purtătorul de drept al tricoului cu numărul 9, n-a jucat încă nici un meci în cupele europene și nici n-a participat la vreun turneu final. Dar asta nu l-a împiedicat să devină cel mai bun marcator din istoria Fiorentinei într-o singură ediție de campionat, din care, nota bene, mai are câteva etape de disputat. Cu cele 28 de reușite în 34 de partide, i-a detronat pe faimosul Gabriel Batistuta și pe un alt clasic, suedezul Hamrin, care reușiseră 26 de goluri în epoci diferite. De data aceasta, recordmanul iese bine și la indicatorul de eficacitate, spre exemplu argentinianul Batistuta disputa în ‘94-’95 un campionat de 18 echipe, deci un total de 34 de etape, adică exact atâtea cât a disputat Toni până în prezent. Să vedem dacă-și va păstra eficiența la vară în Germania și la toamnă în Liga Campionilor!