Nu există un mincinos mai mare ca mandea

Oricât mă străduiesc să spun doar adevăruri, nu reușesc. Nu reușesc și pace. Știu: sunt un păcătos în sensul deplin al cuvântului. Un păcătos înglodat în minciuni mici, chiar microscopice, dar cine stă cu șublerul să le măsoare.
Mică sau mare, minciuna tot minciună rămâne, tot faptă reprobabilă care bte duce direct în iad, unde căldura e la discreție, fără gigacalorimetru.
***
Bunăoară, unul dintre criticii literari, de care e plină țara noastră, mi-a prezentat-o, de curând, pe consoarta lui. Doamna respectivă era tulburătoare ca o ciorbă de burtă în care s-a turnat prea mult oțet, ceea ce n-a împiedicat-o să-și înalțe lăbuța la înălțimea buzelor mele.
Și, înainte să-mi depun roua pupăturii pe degetele-i îmbelșugat și inutil inelate, am mai aruncat un vreasc în focul etern al minciunilor mele:
– Sunteți încântătoare, dragă doamnă! Soțul dumneavoastră îmi oferă un motiv să-l invidiez până la capătul vieții!
Nerușinat ce sunt! Cât de simplu era să fiu sincer și să-i spun femeii adevărul-adevărat despre ea, adică:
– Sunteți tulburătoare ca o ciorbă de burtă în care s-a turnat prea mult oțet, dragă doamnă! Soțul dumneavoastră îmi oferă un motiv să-l compătimesc până la capătul vieții!
***
Sau, mă închiriază cu ora un miliardar la prima generație în pantofi, pentru a-i contempla căsoiul, recent ieșit din „Casa de nașteri imobiliare”.
Gazda îmi zăpăcește pașii prin camere, deșurubează pentru mine, cu un tirbușon electronic, ușa garajului, îmi face cunoștință cu niște arătări sculptate în piatră – gnomi le zice, domnul meu, gnomi! – îmi permite să-i pun crețuri în apa din piscină, îmi arată dormitorul, tapetat cu fotografii personale, ilustrându-i evoluția de la oliță până la buhăitul de azi…
|n fine, rămân strivit sub risipa de marmură, termopane și de prost gust. Însă, când proprietarul îmi pretinde părerea sinceră despre vilișoara lui (sudoarea magnatului, păcăleala fiscului!), plimb între dinți mahorca unei noi minciuni:
– Sunt copleșit de bunul dumneavoastră gust, stimate domn! Aveți o casă pentru care și o vedetă de la Haliud v-ar pizmui. Vă invidiez și eu, până la capătul…
***
Ce mai, păcătuiesc precum alții merg la serviciu. Păcătuiesc zilnic. Fără jenă, dispersez minciuni în atmosferă, mohorând ozonul nostru cel de toate zilele. Mă obsedează porunca divină de-a nu minți, însă oricât mă strofoc să spun adevăruri, nu reușesc. Nu reușesc, și pace!
Apropo, ați remarcat ce figură inteligentă și mai ales cinstită are Tăriceanu?