Cred că numărul de șoferi inconștienți care există în țara asta nu-l depășește pe cel al pietonilor inconștienți. Avem șoferi care dacă nu depășesc suta în localitate nu se simt bărbați adevărați, șoferi pe care îi doare în cot de prioritate, care depășesc pe linie continuă, care se aruncă nebunește în depășirea coloanelor auto. Printre cei care mă enervează cel mai mult sunt cei care te blițează și te claxonează atunci când circuli în oraș cu viteza legală. Vin în spatele tău, amenințător, și pe lângă semnalele acustice și luminoase, îi vezi cum dau disperați din mâini și te înjură pentru că ai nesimțirea să circuli cu viteza legală și să nu-i faci loc lui, șmecherul cartierului. Multe ar putea fi spuse despre acest gen de șoferi, pentru care șoseaua reprezintă singurul loc unde se pot afirma și ei în viață, singurul loc unde pot ieși în evidență, chiar dacă doar prin prostie sau inconștiență.
Dar nici cu pietonii nu mie rușine. Știu unii pietoni, au învățat ei de undeva, că dacă pui piciorul pe trecerea de pietoni, șoferii sunt obligați să oprească. Corect. Și mai știu ei că, la o „zebră”, pietonul e stăpân. El, pietonul, face legea. Corect, din nou. Sunt convins că orice pieton știe că, înainte de a se angaja în traversare, trebuie să se asigure. Problema apare când sunt aplicate aceste drepturi ale pietonilor. Cum se asigură? Se uită în stânga și pune rapid piciorul pe trecerea de pietoni, chiar dacă mașina este la câțiva metri de zebră? Sunt convins că orice conducător auto a avut parte de astfel de întâmplări care au făcut să-i stea inima în loc. Cred că se pot număra pe degete șoferii care, când mai aveau un metru sau doi până la zebră, nu s-au trezit cu un cetățean inconștient pe trecerea de pietoni. Și atunci, chiar dacă circuli cu 30 de kilometri la oră, tot riști să îți intersectezi traiectoria mașinii cu cea a pietonului. Cine e vinovat? În astfel de cazuri, normal, pietonul. Dar polițistul care vine la locul accidentului are varianta șoferului și cea a pietonului. Balanța o înclină declarațiile martorilor, care, dacă nu sunt șoferi care știu să aprecieze ce și cum, dau cu siguranță dreptate pietonului.
Circulația crâncenă de pe străzile Sucevei este îngreunată, în multe cazuri, și de pietoni. Să nu-mi spună vreun șofer că nu a fost niciodată victima unei adevărate ștafete a pietonilor. Se angajează câțiva pietoni în traversare, iar tu, șofer, le dai, normal, prioritate. De cealaltă parte a drumului, câțiva pietoni stau și se uită nehotărâți. Nu se angajează în traversare odată cu ceilalți. Privesc și așteaptă. Ai impresia că o fac intenționat. În momentul în care pietonii angajați în traversare au trecut axul drumului, atunci cei de pe trotuar pun și ei piciorul pe zebră. Chiar atunci, tu, șoferul, tocmai te pregăteai să pornești. Firesc, oprești, să le dai prioritate și celorlalți care, parcă e un făcut, se mișcă întotdeauna ca la reluare. Îți vine să te dai cu capul de plafon sau de bord dacă pe trotuarul de pe care au trecut primii pietoni se află acum alții, care așteaptă ca cei de pe zebră sa ajungă la axul drumului și așa mai departe.
Nu vreau să spun că pietonii ar fi mai răi decât șoferii. Sau mai vinovați pentru producerea unor accidente. Dar necunoașterea legislației rutiere de către mulți pietoni, necunoașterea condițiilor în care poate opri în timp optim un autovehicul, face viața pe șosele mult mai grea și mai riscantă. Atât pentru șoferi cât și pentru pietoni.
Eu spun că am început să fiu un pieton disciplinat de abia după ce mi-am luat carnetul auto. Această teorie a mea este împărtășită de mai toți cunoscuții care au carnet auto. Din păcate, nu toți pietonii au carnet auto.
