Nu este suficient să nu săvârșești răul, ci trebuie să faci mult bine

Din Evanghelia de duminică (Tânărul bogat) învățăm un alt adevăr deosebit de valoros: că nu este suficient să fii evlavios și credincios, nu e suficient să fii corect în comportamentul moral față de oameni, nu e suficient să nu ucizi, să nu desfrânezi, să nu furi, să nu minți sau să nu înșeli, să nu mărturisești strâmb. Nu este suficient să te abții de la rău, ci trebuie să faci mult bine ca să fii desăvârșit. Iar cel mai mare bine pe care-l putea săvârși acest tânăr bogat față de aproapele său era ajutorarea săracilor, milostenia față de ei. Tânărul bogat era un om moral, evlavios, dar zgârcit.
Nu ne putem mântui numai prin evlavie dacă nu suntem și milostivi
Bogatul evlavios și corect din punct de vedere moral era totuși în adâncul inimii un om zgârcit, prea mult înrobit în avuție și prea puțin darnic. Însă Mântuitorul vrea să îi spună că va fi desăvârșit numai când va fi și milostiv sau darnic. Din Evanghelie se constată dificultatea omului de a se dezlipi de avuțiile sale limitate și trecătoare, adică de a renunța la cele pământești pentru a avea comoară cerească, dificultatea de a renunța la ceva material și trecător pentru a se uni cu Cineva netrecător, cu Dumnezeu. Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că nu ne putem mântui numai prin evlavie dacă nu suntem și milostivi, mai ales când avem multe bunuri materiale. Când nu avem nici un bun material, milostenia noastră se arată prin cuvântul bun, prin fapta bună, prin sfătuirea bună, prin rugăciunea pentru altul, printr-un cuvânt de încurajare sau consolare. Însă când avem avuții materiale, milostenia se arată mai ales ajutând pe cei săraci. De aceea, Biserica nu a dezvoltat în istorie numai Liturghia, ci și Filantropia, adică ajutorarea celor nevoiași atât duhovnicește, cât și material.
„Urmează-Mi Mie” înseamnă fă-te ucenic al Meu
Tânărul bogat primește de la Iisus sfatul de a renunța la ceea ce are în jurul lui pentru a dobândi comoară în inima lui și în ceruri. De fapt, toate lucrurile materiale se adună în jurul nostru, dar fapta bună se imprimă în sufletul nostru ca o lumină pe care o purtăm cu noi în veșnicie. De aceea, Iisus îi cere tânărului bogat: renunță la ceva și urmează pe cineva. ’Urmează-Mi Mie’ înseamnă intră în legătură de iubire veșnică cu Dumnezeu Care ne arată iubirea și bunătatea Sa în Hristos Cel Bun și Milostiv. Vedem aici prefigurarea tainei Bisericii. ’Urmează-Mi Mie’ înseamnă fă-te ucenic al Meu, intră în comuniune cu Mine și în comunitatea celor care Mă urmează. Mântuitorul îl îndeamnă pe tânăr, de fapt, să devină creștin, împreună cu ucenicii Săi apostoli. Ca să fii desăvârșit trebuie să fii următor lui Hristos, să fii în legătură vie cu Persoana Lui și să fii milostiv ca El, pentru că El este bogăția cea veșnică, nelimitată și netrecătoare. „Aceasta este viața veșnică să Te cunoască pe Tine, singurul și adevăratul Dumnezeu și pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis’ (In. 17, 3).
Schimbarea în bine înseamnă o luptă cu noi înșine, adesea multă întristare
Din Evanghelia de duminică vedem și faptul că nu este ușoară schimbarea vieții noastre pe calea desăvârșirii, că schimbarea în bine înseamnă o luptă cu noi înșine, adesea multă întristare. Uneori ne întristăm când Hristos prin Evanghelie ne cheamă să ne schimbăm viața în bine, să dărâmăm idolii lăcomiei și mândriei ascunși în inima noastră și să lăsăm în locul lor să vină lumina și iubirea lui Hristos Cel milostiv. Dar toate sunt cu putință celui ce caută sincer viața veșnică și cere ajutorul sau harul lui Hristos.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute ca prin harul Său să devenim tot mai milostivi, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin!
(Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a XII-a după Rusalii, Viața veșnică se dobândește prin milostenie)