Nu doar mușchii

De vreo doi ani, de când Simona Halep și-a început ascensiunea, cei care văd în ea viitorul lider mondial în clasamentul feminin nu încetează a ne vorbi despre calitățile ei, dintre care primele enumerate sunt vârsta și mușchii de la picioare, cică moștenire genetică de la Nea Stere, tac’su. Se prea poate să fie așa, mai ales că în afară de astea nu am reușit, deși am urmărit-o aproape în toate partidele disputate, să îi mai găsesc și altele, exceptând backhandul în lung de linie, pe care, atunci când îi merge jocul în general, îl execută foarte bine… dar în nici un caz la fel de bine că Șarapova. Asaltul ei asupra clasamentului WTA a fost facilitat și de o serie de accidentări ale jucătoarelor aflate înaintea ei, dar și de renunțarea altora de a participa la o serie de turnee ori de ieșirea prematură din altele. Să ne înțelegem: faptul că o jucătoare de top pierde încă din primele tururi nu e un capăt de lume. E firesc să nu fii în permanență în vârf de formă. Dar chiar și atunci când se întâmplă, rar poți spune că respectivă n-a făcut tot ce se poate pentru a depăși momentele dificile. Ea și antrenorul, sfătuitorul ei. Amintiți-vă numai de câte ori l-ați văzut pe Wozniacki ăl’ bătrân venind lângă fiică-sa și spunându-i ce trebuie schimbat în jocul ei. Nu zic că nea Stere ar trebui și el să fie la fel de competent. El n-are decât să-și vadă de ferma lui de vaci sau oi sau ce-o mai avea pe acolo. Dar ce face Ioniță, ăla plătit de Simona tocmai pentru asta? Ca în afară de „Hai, Simona, hai, că se poate!”, altceva nu-mi aduc aminte să fi auzit din gura lui. Pentru mine e clar: Simona stă bine cu mușchii de la picioare. Se vede însă că nu-i destul. Ar fi nevoie și de nițel cap. Pe care îmi îngădui să presupun că Simona nu-l prea are. Dar mai grav e că nu-l are nici ăla plătit ca să-l aibă. Ascensiunea Simonei s-a produs cât timp îl avea pe margine pe belgianul ăla. De ce l-a gonit n-am înțeles. Dar dacă și Federer cică mai progresează, mai ales în jocul la fileu, datorită antrenorului, n-ar fi oare necesar ca și Simona să-și găsească unul cu ceva mai puțini mușchi dar cu mai multe circumvoluțiuni? Creier, zic, pe înțelesul Simonei.