Nu doar iarba e de vină



Nu pot socoti câte meciuri am văzut în acest weekend. Au fost câteva zeci numai de fotbal, dar am mai urmărit și snooker, și tenis, și handbal feminin (cred în calificarea fetelor de la Baia Mare în sferturile Champions’ League, fiindcă joacă tot mai bine de la un meci la altul, și chiar dacă vor pierde și returul cu Gyor, sunt convins că o vor bate pe Viborg), chestia fiind posibilă pe două televizoare și online simultan. Am văzut meciuri neverosimile, precum Werder – Wolfsburg, 2 – 3, mi-am mâncat sănătatea la Real – Villareal, 1 – 1, singurele care m-au lăsat indiferent fiind cele din campionatul intern. Aici, dincolo de faptul că nocturna e chioară, că fotbaliștii sunt apatici, că arbitrii par deranjați mintal și că tribunele sunt goale ( păi, la așa mizerie, cine-i tâmpit să vină că să dârdâie în tribună!?), nici măcar atunci când ar trebui să vezi măcar ceva îndârjire nu ai parte decât de lene, silă, delăsare. Mă refer concret la ceea ce ar fi trebuit să fie derby-ul suprem al celor două etape desfășurate până acum, meciul de la Craiova dintre echipă locală și Steaua. Erau create toate premisele pentru un meci pe viață și pe moarte, gazdele având de demonstrat că într-adevăr merită să ocupe un loc în prima ligă (unde se știe cum s-au parașutat), iar Steaua că nu degeaba ocupă primul loc, și că înfrângerea în fațaRapidului a fost doar un accident. La pariuri am jucat pe o variantă că va fi penalty, iar pe cealaltă că se va acorda cartonaș roșu, desigur în ideea de mai sus, că va fi bătălie. Și în loc de asta, ce văzurăm? O adunătură de leșinați, ăia de la Steaua, incapabili să nimerească „instalația”, chiar și (sau mai ales) atunci când se aflau singuri cu portarul, campion fiind alde Adi Popa, ăla pe care mingea îl încurcă de când s-a născut, în timp ce în partea cealaltă se afla o bandă de căcănari (model Pițurcă, al cărui duh încă mai bântuie prin Craiova, după cum s-a văzut) a căror singură grijă era cum să-și bage mai adânc dosul în propria poartă, aia de dincolo neprezentând niciun interes. În asemenea situație, zău că îmi pare rău că am depășit Austria în clasamentul UEFA. Ce treabă avem noi cu competițiile europene, dacă nici acasă nu jucăm nimic?



Recomandări