“Nu demisionez!”

Conducătorii care în vremuri tulburi, nesigure, mai au chef să plece pe meleaguri luxuriante, scumpe, nefrecventate de pământeanul de rând, dau dovadă de nepăsare, indiferență, lipsa de fler și har politic. Nu merităm să ne conducă astfel de oameni. Dar, mai știm ce merităm? Ne-am cam diluat standardele. Fumăm orice mahorcă și ne vedem încovoiați de drumul nostru prin viață.
Săracii politicieni, își caută și ei tihna departe de țară, prin locuri scumpe și pline de exotism! Mamaia nu merge, nici Predeal sau Olănești… Păi, nu sunt și ei oameni? Dar de ce nu au rămas doar oameni și au vrut să devină politicieni? Nu i-am obligat noi, i-am ales fluturând speranțe, crezând că freamătă în ei patriotismul, dorința de a înflori țara, respectul pentru omul de rând trăitor din minim pe economie! Am rămas doar cu fluturatul.
O fi de la caniculă, o fi de la subconștientul muritorului de rând, lehămătuit de demagogia sterilă și lichelismul fără leac al politicienilor noștri, subconștient prin care mai facem haz de necaz.
Încuscriți de vreun an de zile, înfrățiți doctrinar și nu prea, dați peste cap și reformați ca peneliști nou-nouți, galben-portocaliii au această obsesie arzătoare: să cadă odată guvernul, să plece Ponta, să vină la Palatul Victoria “guvernul lui Iohannis”, cu premierul “din umbră” Cătălin Predoiu, traseist, oportunist și cu probleme penale. De ce? Păi, ca să oferim României alternativa fericirii și prosperității și să scăpăm, odată, țara de mafioți, impostori și incompetenți, nu? Pupila recent înscăunatului de la Cotroceni, guraliva Mița Baston (a se citi Alina Gorghiu), prohodea încă din iarnă că guvernul Ponta nu mai are multe zile și că va face, în curând implozie. Ideea măreață a partidului iohannist, spusă în gura mare pe toate canalele media, a fost și este că să dăm jos guvernul pe cale democratică, pe baza de moțiune de cenzură. Câte moțiuni căzute cu succes, la votul din plenul Parlamentului, n-au moșmondit în ultimele luni alde Blaga, Alinuța, Petrache, Atanasiu? S-a văzut că nu sunt în stare să strângă o majoritate și că, pe această cale democratică, n-au putința să trântească executivul PSD-UNPR, PLR.
Părerologul Opoziției, Sebastian Lăzăroiu, recunoștea în Evenimentul Zilei, că “Ponta e greu de ucis”. Eu aș spune că-i greu de demis, da’ mă rog… Bun. Și atunci ce-i de făcut? Păi, dacă noi, liberalii, nu putem, atunci să-l dea jos DNA și binomul manevrat în stil băsist de Iohannis. Și așa s-a procopsit premierul în funcție cu dosar penal, sub acuzația de fals și spălare de bani de pe vremea când nu era demnitar, ci doar simplu avocat. Acuzații subțiri, care stârnesc deja ilaritate și neîncredere în buna-credință a procurorului de caz. O făcătură la comandă politică. Dacă nici DNA, nici SRI nu-i vin de hac “pisicuțului”, atunci PNL-iștilor nu le rămâne decât campania furibundă anti-Ponta și determinarea acestuia, sub presiunea mediatică, să se retragă.
S-a dus Ponta la Stambul să se opereze. În lipsa lui, acasă, s-au spus tot felul de povești, că premierul a fugit acolo că să scape de procurori și că, la întoarcerea acasă, va fi săltat de pe aeroport. A plecat premierul în vacanță prin Caraibe, spațial public a fost infestat cu știri bombă despre demisia sa la întoarcerea în țară. Ei, luni seară, într-o ediție specială la România TV, “fugarul”, “speriatul sub presiune”, Ponta a replicat scurt: “Nu demisionez!”
Sondajele de opinie arată că românii au încredere în acest guvern. Opoziția, firește, vrea debarcarea guvernului. Nefiind în stare să o producă, face orice, că poate se-ntâmplă ceva. Ei, mă gândesc că poate vine o minune din cer și schimbă guvernul… Sanchi!