„Acum 6 ani, când am terminat eu liceul și apoi am dat la facultate, am avut parte de o surpriză maaaaare. Aveam în clasă, la liceu, o colegă care era prima pe clasă, era conștiincioasă și f bună la învățătură și o altă colegă care era vai de capul ei, făcea pregătire la 4 obiecte ca să nu o lase corigentă profesorii și era mână în mână cu diriginta, care punea vorbe bune la profi să o treacă. Într-un cuvânt era fff slabă, chiar nu putea mai mult, dar în schimb avea bani, îmi amintesc că prof de română a făcut-o odată și proastă (asta până să facă pregătire cu ea, că mai apoi a fost „bună”), surpriza a fost că a dat la facultatea de administrație publică unde a dat și cea mai buna colegă a mea. Asta slabă a intrat la FĂRĂ TAXĂ iar cea bună la cu taxă. Bineînțeles că, neavând bani pt. o facultate cu taxă a trebuit să stea un an acasă și să-și încerce norocul în următorul an (nu mai știu ce a făcut) dar păcat că era o fată fff bună și uite așa locurile au fost ocupate de niște proști cu bani, care nu meritau”.
Acesta este mesajul unei cititoare, Emyly, postat zilele trecute pe site-ul ziarului nostru. Iar titlul mesajului este, de fapt, chiar concluzia situației prezentate: „cam așa stau lucrurile în ro”.
Am făcut această introducere tocmai pentru cei care nu au înțeles seria noastră de articole despre copiatul la bac, demersul nostru pentru un bac corect. Demers despre care, fie vorba între noi, știam că, în actuala societate, este sortit eșecului. Dar, cel puțin am încercat.
Eu am rămas surprins de faptul că mulți dintre cititori s-au arătat indignați de aceste articole. Poate, într-un fel, au dreptate și corect ar fi fost să vorbim nu despre copiatul la bac, ci despre frauda la bac. Deoarece copiatul ăsta are o mulțime de aspecte. Ești într-un „impas” intelectual și se mai întâmplă să tragi cu ochiul la un coleg pentru a vedea ce metodă de rezolvare are o problemă sau alta. Sau pentru a afla ce formulă trebuie să aplici, ori în ce curent trebuie să încadrezi textul dat spre analiză, etc.
Chestiile astea s-au întâmplat de când lumea și se vor întâmpla în continuare. Nu mi se par chiar condamnabile. Pentru că, după ce ai tras cu ochiul sau ți-a șoptit colegul ce formulă trebuie să aplici, tu o aplici fără să te mai inspiri din altă parte. Asta presupune că știi materie. Ai învățat. Te-ai pregătit. Doar că nu ai sclipirea aceea care face diferența.
Tind să cred că cei care ne-au criticat făceau parte din această categorie, a elevilor care mai trag cu ochiul. Evident, cu puțină îngăduință și din partea profesorilor supraveghetori. Repet, nu am nimic cu ei. Nu pot zice că e normală această situație, dar așa a fost și așa va fi cât va exista școala pe pământ.
Ce e grav și condamnabil în toată povestea cu bacul este nota plătită, frauda. Și nu încercați să mă contraziceți, pentru că știți că am dreptate. Există sume fixe, adică fiecare notă are o corespondență în euro. Dacă dai banii acolo unde trebuie, te-ai scos cu o medie mare la bac. Iar în baza acestei medii poți intra la aproape orice facultate îți poftește inimioara. Cunosc aceste sume și elevii și părinții. Unii, plini de bani și fără minte, plătesc. Iar loaza din liceu ia locul la facultate unui elev bine pregătit, cum s-a întâmplat și în cazul prezentat de Emyly.
Nu-mi cereți nume, pentru că știți bine că nu le pot da, chiar dacă le știu. Pentru a scrie îți trebuie probe. Iar în astfel de cazuri, proba însemnă flagrantul. Flagrant care nu se va întâmpla niciodată. Pentru că în cazul celui care dă banii (cel care a frecat menta în tot liceul), aceasta este singura posibilitate de a lua notă mare la bac sau chiar de a trece bacul. El nu are nici un interes să se defecteze acest mecanism. Ar putea, eventual, să facă reclamație dacă nu a primit nota pentru care a plătit. Puțin probabil, deoarece în această mafie a fraudării examenului, cuvântul, ca în orice sistem mafiot, este sfânt.
Așa că, noi ar fi trebuit să vorbim despre frauda la bac. Nu despre copiat. Despre fraudă am vorbit și anul trecut pe vremea aceasta. Și, evident (pentru a-i lămuri și pe unii cititori), tot în preajma examenului de bac, că doar nu o să vorbim în preajma Crăciunului. Dar tare mi-e că vom mai vorbi și anul viitor și mulți ani de acum încolo. Și tot nu o să rezolve nimic, până nu se vor schimba anumite generații. De angajați în învățământ, că profesori nu le pot spune.
