„Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui. I-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăți nouă, și nu lumii? Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el. Cel ce nu Mă iubește nu păzește cuvintele Mele. Dar cuvântul pe care îl auziți nu este al Meu, ci al Tatălui care M-a trimis.” (Ioan14, 21-24)
Cuvintele Evangheliei ne lămuresc în ceea ce privește comuniunea dintre Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul, Domnul nostru Iisus Hristos. Înțelegem că, în fapt, poruncile Mântuitorului sunt cuvintele-porunci ale Tatălui ceresc. Cel care iubește pe Domnul Hristos iubește implicit și pe Dumnezeu Tatăl. Atunci când ducem la îndeplinire poruncile Mântuitorului, noi împlinim poruncile Sfintei Treimi. Pentru a înțelege mai bine sensul celor rostite astăzi de Mântuitorul, trebuie să facem o conexiune cu duminica trecută, cea dedicată vieții și pocăinței Sfintei Maria Egipteanca. Cea amintită a fost o femeie de moravuri ușoare, o desfrânată. S-a îndepărtat de Dumnezeu și a ajuns să fie lipsită de pudoare și de respect față de sine. Domnul Hristos a spus: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi“. Maria Egipteanca, în urma unei aspre pocăințe, dintr-o desfrânată a ajuns să fie pomenită în Postul Mare; nu pentru că a fost o păcătoasă, ci pentru dorința ei de a-L regăsi pe Dumnezeu.
(Pr. Dumitru Păduraru, sursa: Ziarul Lumina)




