Nu câștigi pe om cu asprimea, ci cu bunătatea

Un prieten mi-a mărturisit că suferea din cauza purtării aspre a șefilor săi. Acest lucru amenința să-l umilească și să dea impresii greșite despre caracterul său. Bătrânul l-a primit, a pus lucrurile la punct și i-a făcut o radiografie sufletească foarte corectă:
‒ Ești bun, sensibil, pașnic, ești mielul lui Dumnezeu. Dar când cei din jur se poartă aspru cu tine, ripostezi înlăuntrul tău și atunci ei te judecă greșit și nu te înțeleg. În schimb, când te iau cu binișorul, ești capabil de lucruri atât de bune, încât toți rămân surprinși. Oamenii care te-au judecat greșit și te-au rănit nu cunosc fabula aceea veche cu vântul și soarele care se certau, fiecare spunând despre sine că e mai puternic, și s-au învoit ca acela dintre ei care va da jos șuba păstorului ce tocmai urca muntele în acel moment, acela e mai puternic. Vântul a suflat cât a putut, dar păstorului i s-a făcut frig și s-a înfășurat și mai strâns în șuba lui. A ieșit soarele de după un nor, împrăștiind în jur bunătate și căldură, încât păstorul s-a încălzit și și-a scos șuba. Atunci, soarele a strigat către vânt: „Ai văzut care dintre noi e mai puternic?”.
Părintele conchide: Nu câștigi pe om cu asprimea, ci cu bunătatea.
(Părintele Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi și îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 34-35)