Sărăcia îi ține departe de școală pe mulți copii din comuna Ciprian Porumbescu. Fie că nu au rechizite, uniforme sau pachețel pentru școală, fie că sunt ținuți acasă de părinți pentru a-i ajuta la treburile casei, acești copii ajung la vârsta maturității fără să știe să scrie și să citească. S-au născut în familii sărace de români, de romi sau în familii mixte (români – romi), care trăiesc din alocațiile de stat, sau, mai rău, din pensiile copiilor cu handicap. În cel mai fericit caz, unii dintre acești minori urmează opt clase, după care, la fel ca și părinții lor, își continuă viața în sărăcie, fără să știe o meserie, fără să aibă un venit.
Condamnați la analfabetism
Ileana Anișoara Răscol are 27 de ani și cinci copii. Cel mai mare dintre minori are nouă ani, dar, după cum ne-a povestit femeia, din lipsa banilor nu l-a trimis la școală până acum. Următorul copil, Sabina, are șapte ani și și-a dorit foarte mult să meargă la școală în acest an. Acesta a fost motivul pentru care femeia i-a trimis pe ambii frați în clasa I, chiar dacă nu au fost dați nici o zi la grădiniță, nu au rechizite, uniforme, nici măcar nu au cu ce să scrie.
Soarta acestor micuți este aproape pecetluită: pentru că nu au cu ce să le cumpere haine și caiete, părinții acestor școlari îi vor retrage de la cursuri. Absențele se vor aduna în catalog și vor abandona școala înainte de a învăța măcar să scrie și să citească.
Femeia mai are trei copii, doi băieți gemeni în vârstă de cinci ani și o fetiță – Irina, de doar doi anișori. Cei doi gemeni ar trebui duși la grădiniță, dar sărăcia îi ține într-o cameră cu pereții afumați, fără jucării, fără o igienă corespunzătoare.
„Eu și soțul meu, cu care nu sunt cununată, nu avem nici un venit, decât alocația copiilor. O vecină mi-a dat o sobă, că altfel aș fi stat în frig cu copiii. Doi dintre copii au strabism și cataractă congenitală. Soțul mai lucrează cu ziua, dar nu prea este de lucru în sat”, se plânge femeia, care nu știe să citească.
La 17 ani, nu știe să citească
La mică distanță de casa sărăcăcioasă a Anișoarei Răscol și a celor cinci copii ai ei, am întâlnit-o pe Lăcrămioara Solomon, o femeie de 33 de ani, care are doi copii, unul de 17 ani, celălalt în vârstă de un an și opt luni. Dacă Bogdan, băiețelul cel mic, cu ochi albaștri, frumușel și vioi, ar putea să mai aibă o șansă la învățătură, peste patru, cinci ani, cel mai mare băiat, Vasile, în vârstă de 17 ani, este, aproape de vârsta maturității, analfabet. Abia dacă știe câteva litere, pentru că a fost retras de la școală, tot din cauza sărăciei, după primele săptămâni din clasa I.
N-a apucat să învețe abecedarul și părinții lui au hotărât să-l țină acasă. Vasile ne-a spus că ar vrea să mai aibă o șansă de a merge la școală, să învețe să citească. Din păcate, părinții lui i-au rupt drumul către educație. Fără curent electric, cu excepția perioadelor în care mai „trag” un fir de la vecini (părinții Lăcrămioarei), acești oameni dorm printre mormane de pământ și lut, provenite de la o sobă veche și stricată.
Disperare
Cazul Adrianei Solomon, fetița în vârstă de cinci ani, din comuna Ciprian Porumbescu, care nu vede și nu poate merge, l-am mai prezentat în paginile cotidianului Monitorul de Suceava. Au fost mulți oameni care i-au sărit în ajutor fetiței și mamei acesteia, Elena Solomon, care a bătut la toate ușile pentru a-și salva copilul. Tuturor celor care i-au fost alături, le mulțumește. I-au fost de mare ajutor, însă necazul ei parcă nu are sfârșit.
La cinci ani, fetița nu are mai mult de 15 kilograme și abia zărește cu un ochișor, operat de trei ori până acum. În disperarea ei, mama fetiței, care mai are patru copii minori, i-a cumpărat Adrianei papuci ortopedici de 250 de lei, deși fetița nici nu poate să se țină în picioare, mușchii membrelor inferioare fiind aproape atrofiați.
Mama micuței face eforturi mari să o țină pe fetiță în viață, hrănind-o cu lapte praf de cea mai bună calitate (două cutii pe săptămână, la 45 de lei cutia), cereale (două cutii pe săptămână, 28 de lei cutia), concentrat de carne de pasăre pentru copii (8 lei cutia). Deși nu i se dau mari șanse Adrianei, părinții micuței se agață de orice speranță. Nu vor să se despartă de fetiță, mai ales că mama copilei primește o pensie, cu care hrănește șapte suflete.
Sacrificiu
Din păcate, ceilalți patru frați ai Adrianei sunt lăsați de părinți pe planul secund. Pentru că banii nu ajung nici măcar pentru tratamentul mezinei, una dintre fiice a făcut doar opt clase, după care a abandonat școala. Un alt copil al familiei, bolnav de epilepsie, lipsește mult de la școală, din cauza crizelor. Celelalte două fetițe, din clasele a V-a și a VII-a, nu au rechizite, ghiozdane, haine groase de iarnă.
Copiii acestor familii din Ciprian Porumbescu au nevoie de ajutor pentru a merge la școală. Pot fi găsiți în fiecare zi în bojdeucile lor sărăcăcioase, din Ciprian Porumbescu. V-ar spune mulțumesc, dacă le-ați duce un caiet, un ghiozdan, încălțăminte de iarnă sau niște mâncare.
