Nu ascund bucuria ce mă cuprinde când am prilejul să scriu despre Femeie!

Am mai scris despre această ființă dumnezeiască! Femeia, ca dar a lui Dumnezeu! Era trecut de miezul nopții, atunci ca și acum, când scriu despre minunea numită femeie. Atunci am scris printre lacrimi! Nici nu se putea altfel! Erau de față: Maica Domnului, mama mea, toate mamele și toate fetele din lume!
Atunci am scris despre întreita lucrare a Femeii: de Soție, Mamă și Gospodină! Iar acum voi încerca să scriu despre o altă minune, cea a răsplății întreite făcută de Dumnezeu Femeii prin aceea că: Au aflat cele dintâi despre Învierea lui Iisus Hristos; au văzut cele dintâi pe Iisus Cel înviat din mormânt și au dus cele dintâi vestea cea mare a Învierii lui Iisus, chiar ucenicilor Săi!
Cum să nu rămâi fermecat de așa curaj, credință și dragoste manifestată pentru Iisus Învățătorul și Părintele iubitor? Femeile purtătoare de mir au rămas în istoria lumii ca cele mai curajoase și devotate ființe ca și mamele noastre, ca și soțiile devotate chemării speciale și gospodinele care țin în mâini și pe umerii lor destinele omenirii!
Dacă Eva în Paradis a auzit osânda rostită de Dumnezeu – după căderea în păcat -, tot femeia va auzi cea dintâi vestea cea mare a izbăvirii din morți, prin Iisus Hristos Cel înviat! Astfel, Femeia este reabilitată pentru totdeauna și nu ne este îngăduit s-o considerăm obiect de batjocură.
Cuvine-se cu adevărat ca bărbații să ocrotească Femeia pentru că este egală – de drept divin –, cu Bărbatul!
Sfântul Apostol Pavel, spulberă pentru totdeauna mentalitatea din bătrâne veacuri, că femeia ar fi inegală bărbatului! Iată textul: „Nu mai este iudeu, nici elen, nici rob, nici liber, nici parte bărbătească sau parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus!” (Galateni 3, 28).
Sfintele Evanghelii ne arată un anumit număr de femei mironosițe: Maria din Magdala, Maria lui Cleopa, Ioana lui Huza, Maria mama lui Iacob, Salomeea, mama fiilor lui Zevedei, Suzana și multe altele care nu au fost numite. Ele, cu un curaj nestăvilit, înfruntând primejdiile nopții au mers la mormântul unde era Iisus ca să-i facă ritualul ungerii cu mir de nard, cel mai prețios dintre toate aromatele Orientului. Ele au auzit de la Iisus cel mai frumos cuvânt și îndemn: Bucurați-vă!
Cu acest cuvânt a dorit Iisus să le întâmpine după Învierea Sa din mormânt! Ele aveau să fie de pildă pentru viitorul omenirii, tuturor femeilor devotate slujirii lor, în ascultarea Divinului Mântuitor!
Nu vom uita niciodată mamele celebre pe care le-au avut Sfinți Părinți și Dascăli ai lumii din veacul de aur al Bisericii!
Cine nu-și aduce aminte de celebra Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur, care a rămas văduvă la numai 20 de ani și nu s-a mai căsătorit pentru a-și crește pruncuțul în bucuria credinței și a păcii în familie? Cine va uita de Monica, mama Fericitului Augustin, care 18 ani s-a rugat întru nădejdea întoarcerii la Dumnezeu a fiului său? Dar de Nona, mama Sfântului Grigore de Nazianz? Oare, de Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare, cine nu-și va aduce aminte? Cine va putea vreodată, să nu-și aducă aminte de Împărăteasa Elena, mamă sfântă, care a sfătuit pe fiul ei Constantin cel Mare să dea libertate de credință întregului Imperiu roman?
Cine ar putea cu adevărat să cuprindă cu mintea ce a însemnat în cei două mii de ani ziditorul exemplu al femeilor mironosițe, al mamelor celebre și al tuturor mamelor din lume?
Toate au zidit la temelia lumii! Toate au zidit viața de familie și creșterea pruncilor în duhul Evangheliei lui Hristos! Toate au zidit și au întărit dragostea între oamenii din toate timpurile! Toate au schimbat, ca și azi, de altfel, climatul spiritual al vremii!
Sfaturile gingașe, ale Sfântului Apostol Petru, ne merg la inimă și azi, fiind pline de mireasmă duhovnicească, din care trebuie să învățăm: „Asemenea și voi, femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, așa încât chiar dacă unii care nu se supun Cuvântului Evangheliei, să fie câștigați fără propovăduire, prin purtarea femeilor lor… Podoaba noastră să fie nu cea din afară: împletiri ale părului, cununițe de aur sau purtare de haine scumpe; ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasă podoabă a duhului blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu … Voi, bărbaților, de asemenea, duceți-vă căsnicia cu înțelegere, ca pe lângă o ființă mai slabă, femeia, căreia să-i dați partea ei de cinstire, ca unei împreună-moștenitoare a harului Vieții; în felul acesta, rugăciunile voastre nu vor cunoaște piedică. În sfârșit, fiți toți într-un gând, împreună-pătimitori, iubitori de frați, mărinimoși, nerăsplătind rău cu rău, sau ocara cu ocară, ci, dimpotrivă, binecuvântând, căci pentru aceasta ați fost chemați: ca să moșteniți binecuvântarea!” (I Petru 3, 1-3 și 7-9).
Așadar, Femeia: prin muncă cinstită, prin viață aleasă, prin dragoste deplină, prin devotament conjugal, prin osârdie de a naște și crește prunci buni, devine astfel, primul dascăl și preot al copilului ei, așa cum pe drept cuvânt scrie în Predicile sale, Părintele Mircea Păcurariu.
Așadar, în alcătuirea acestei lumi, Femeia este un Înger purtător de mir!
(Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, sursa: Doxologia.ro)