Nu am reușit îndepărtarea procurorilor care nu au ce căuta în sistem

Într-un interviu acordat agenției MEDIAFAX, Codruța Kovesi spune că, la preluarea funcției de procuror general, în 2006, a crezut că poate muta munții din loc și schimba lucrurile care nu merg, dar a constatat că e împiedicată de proceduri și consideră un eșec faptul că nu a reușit să îndepărteze procurorii care nu au ce căuta în sistem. Reporter: Doi ani, patru luni și mai multe zile de mandat ca procuror general al României. Cel mai tânăr procuror general al României și pentru prima dată când o femeie deține titulatura. Cum e, când a fost cel mai greu, ce eșecuri, ce reușite ați avut – personale, profesionale? Dacă ar fi s-o luați de la capăt, cum ați face?
Codruța Kovesi: Sigur că aș lua-o de la capăt oricând pentru că, având în vedere calitatea de procuror, pot să spun că este cea mai onorantă poziție pe care poți s-o ocupi în sistem, însă acum văd lucrurile diferit față de cum le-am văzut la începutul carierei de procuror general. La început mi s-a părut mult mai simplu, aveam senzația că pot să mut munții din loc și că pot schimba foarte ușor lucrurile care nu merg. Atunci când mi-am propus planul pentru funcția de procuror general, am plecat de la ce-mi lipsea mie ca procuror de caz, ce probleme aveam eu când doream să instrumentez un anumit caz, cu ce mă confruntam în sistem. Însă, ajungând în această funcție, având o viziune de ansamblu, având o viziune pe absolut tot sistemul, constat că de multe ori am fost împiedicată să-mi duc proiectele la bun sfârșit, nu din cauza colegilor, nu din cauza modului de organizare, ci uneori din cauza procedurilor și a problemelor de natură legislativă care sunt.
Dacă vreți să vorbim despre eșecuri sau despre reușite, personal consider că unul dintre eșecurile mandatului meu este că nu am reușit ca în această perioadă să eliminăm din sistem procurorii care nu au ce să caute în acest sistem. Consider că 90 la sută sunt buni, își fac activitatea așa cum trebuie, chiar avem procurori excepționali care au foarte multe rezultate în activitatea investigativă, dar rezultatele pe care ei le obțin nu pot fi puse în valoare din cauza procurorilor care nu-și îndeplinesc activitatea așa cum trebuie, procurorilor care au probleme de conduită, procurorilor care încalcă legea în activitate, procurorilor care sunt neprofesioniști. Cred că aici ar trebui insistat mai mult și ar trebui eliminați din sistem procurorii care nu înțeleg că trebuie să-și facă treaba la un nivel european.
Rep. Care sunt reușitele? Că până acum ați vorbit despre eșecuri.
C.K.: Reușitele le putem împărți pe mai multe paliere: reușite în relațiile cu colegii procurori, reușite în relațiile cu cetățenii, cu justițiabilii, reușite în relațiile cu celelalte autorități din sistemul judiciar, CSM sau cu Ministerul Justiției.
Aș începe cu prima reușită, și anume, raportându-mă la colegii procurori, cred că cea mai mare reușită este că, din poziția pe care o am, le-am respectat întotdeauna independența și am încercat să-i determin și pe alții să facă acest lucru. Nu cred că există un procuror în România care în această perioadă de timp să poată spune că procurorul general l-a sunat și i-a impus o anumită soluție, dar, în același timp, consider că independența, pentru sistem, pentru procurori, este bună atâta vreme cât suntem de bună credință și atâta vreme cât respectăm legea în activitatea noastră. În relațiile cu Consiliul Superior al Magistraturii consider o reușită faptul că, în intervențiile mele, atât publice, cât și cele din plenul Consiliului Superior al Magistraturii, am insistat pe anumite vulnerabilități ale sistemului pe care, în timp, CSM le-a conștientizat și acum a luat măsuri pentru îndreptarea lor. V-aș da câteva exemple aici, referitor la problemele de personal pe care le are Ministerul Public, la problema detașaților din sistem, la problema răspunderii magistraților.
Rep.: Dacă ar fi s-o luați de la capăt, v-ați mai asuma acest mandat?
C.K.: Da, mi l-aș asuma dar, în același timp, cred că aș încerca să determin ministrul Justiției să schimbe legea de organizare judiciară și să confere nu numai procurorului general, dar și celorlalți procurori care au funcții de conducere în sistem mai multe pârghii. Și am să vă dau câteva exemple simple. Constat de multe ori în activitatea mea că sunt procurori care poate nu vin două zile la serviciu, constat că sunt procurori care-și fac cu întârziere dosarele, constat că sunt procurori care au probleme de conduită. Pur și simplu doar constat și nu pot să le fac nimic. Facem controale, mergem prin surprindere la diverse unități de Parchet unde, pot să spun, în marea majoritate am constatat lucruri plăcute, dar am constatat și că procurori nu erau la serviciu, am constatat și procurori care nu primeau justițiabilii în audiență, dar tot timpul eu trebuie să sesizez CSM și să aștept un an sau doi ani până ei dau o soluție. Ne-am gândit, și de multe ori am spus în plenul Consiliului Superior al Magistraturii, că ar trebui ca procurorii șefi sau procurori generali să aibă minime pârghii în a-și îndeplini mandatul de conducere pe care îl au.
„De oameni care să muncească este nevoie oricând” Rep.: Anterior preluării mandatului, procurorul general era într-un oarecare conflict cu ministrul Justiției, detensionat ca urmare a venirii dumneavoastră la conducerea Ministerului Public. Astăzi, însă, se remarcă totuși o tensiune între dumneavoastră și Consiliul Superior al Magistraturii. Care este cauza acestei tensiuni – dacă există?
C.K.: Aș redefini termenul de tensiune pe care-l spuneți dumneavoastră. Nu sunt într-un conflict cu CSM. Pot să spun că este doar o divergență de opinii, un conflict de opinii, un conflict de idei și care este, poate, generat de mentalități și de abordări diferite ale problemelor care există.
Întotdeauna am spus că mecanismul decizional al CSM este unul greoi din cauza numărului mare de membri care sunt în plen. Sigur, deciziile se iau foarte greu și durează foarte mult, poate că ar trebui simplificată ordinea de zi. Să nu uităm că CSM are un aparat tehnic foarte mare, aproape 300 de persoane lucrează acolo, și sunt probleme simple de genul transformarea unui post din gradul unu în gradul doi sau de consilier înalt, de grefier și altele. Decizia ar putea fi luată într-un astfel de aparat tehnic care totuși este format din magistrați și doar problemele cu adevărat importante să ajungă în plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
Rep.: În septembrie vă expiră mandatul de procuror general. Dacă vi se va propune să rămâneți, acceptați? Dacă nu, vă reîntoarceți procuror la Sibiu? Ce știți a face, altceva decât munca de procuror?
C.K.: De oameni care să muncească, cred că este nevoie oricând. Sunt un om care muncește. Și când am fost procuror simplu am lucrat, și ca procuror general am lucrat. Nu mă feresc de muncă. Chiar și în detrimentul relațiilor personale mi-am făcut munca, deci nu cred că ar fi o problemă pentru mine să-mi continui activitatea, indiferent în ce funcție sau în ce calitate.