– Mama lui Ioan Grosaru, militarul mort săptămâna trecută în Irak, nu a putut veni la aeroportul din Salcea pentru a vedea cum fiul ei este adus acasă în sicriu
– Cele cinci surori și rudele l-au plâns minute în șir, la fel ca și cei opt colegi cu care Ionică luptase în Irak
– Eroul din Păiseni va fi îngropat astăzi, cu onoruri militare, alături de eroii satului din cele două războaie mondiale
Corpul neînsuflețit al soldatului Ioan Grosaru, militarul mort la sfârșitul săptămânii trecute în sudul Irakului, a fost adus cu o aeronavă militară, ieri după-amiază, pe Aeroportul „Ștefan cel Mare” din Suceava.
În timp ce Garda de Onoare și armata de oficialități prezente făceau ultimele pregătiri pentru ceremonial, rudele îndoliate priveau spre cer. Își așteptau eroul. Își ștergeau fața plină de lacrimi și nu conteneau să privească în înaltul cerului. Ușor-ușor, aproape de orele 17:00, ora la care era programată aterizarea aeronavei în care se afla sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Ioan Grosaru, privirile tuturor au început să aibă aceeași direcție. , se auzi o voce fermă și cei 100 de militari din cadrul Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt din Iași au luat poziția de drepți.
Rudele îndoliate au fost înconjurate de o armată întreagă de oficialități. Ministrul Apărării, Teodor Meleșcanu, însoțit de șeful Statului Major General, amiralul Gheorghe Marin, și alți generali din Armata Română, precum și mai marii județului, au venit la aeroport, pentru a lua parte la ceremonialul militar-religios închinat eroului din Cornu Luncii. Într-un zgomot infernal făcut de motoarele aeronavei, familia Grosaru își plângea eroul căzut la datorie. Sicriul în care se afla Ioan al lor a fost scos din aeronavă de câțiva dintre camarazii săi, cu care a plecat în misiunea din Irak. Opt militari din cadrul Batalionului 32 Infanterie „Mircea”, din Timișoara, dislocat în Irak în luna august a acestui an, au depus, în prezentarea Gărzii de Onoare, sicriul pe catafalc. Masa pe care era așezat sicriul era la numai câțiva metri de rudele sfâșiate de durere. De când au aflat groaznica veste, cele cinci surori ale lui Ioan n-au mai închis un ochi și plâng întruna.
Soldatul puternic care le promitea că nu o să pățească nimic s-a întors acasă într-o cutie. După intonarea imnului național, un sobor de preoți, format din fețe bisericești din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, în frunte cu ÎPS Pimen, și mai mulți preoți militari, a oficiat slujba religioasă, împânzindu-le ochii de lacrimi și multora dintre soldații Gărzii de Onoare. Cei opt camarazi ai lui Ioan își luaseră locul în companie și priveau neclintit în zare. Știau că în locul colegului lor putea fi chiar unul dintre ei.
– Decorat post mortem cu Ordinul Național „Steaua României”
Slujba religioasă a fost una de-a dreptul emoționantă, printre cei care au lăcrimat fiind și ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
După slujbă, s-a dat citire ordinului Ministrului Apărării, de acordare a gradului de sublocotenent, post portem, soldatului Ioan Grosaru. De asemenea, aceeași voce a citit și decretul de conferire a Ordinul Național „Steaua României”, în grad de Cavaler, pentru militari cu însemn de război. „A trăit ca un erou, a murit ca un erou”, a sunat o parte din mesajul transmis familiei îndoliate de către prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu, prin vocea prefectului Orest Onofrei. “El este un erou al familiei lui, al Armatei, dar și al întregii Românii”, a mai transmis premierul.
Ceremonialul s-a încheiat cu un mic omagiu adus de către Ministrul Apărării. Teodor Meleșcanu și-a exprimat regretul că nu a apucat să-i strângă mana bărbătește soldatului Ioan Grosaru, pentru a-l felicita la sfârșitul misiunii de menținere a păcii din Irak. “Ioan nu și-a dorit niciodată să devină un erou al poporului roman, ci să-și îndeplinească misiunea și să se întoarcă în mijlocul celor dragi…”, a concluzionat ministrul.
Ioan Grosaru a preferat să iasă ultimul din TAB-ul cuprins de flăcări și să-și ajute mai întâi camarazii să scape. Eroul din cutia cu care a fost adus ieri pe aeroportul din Suceava a fost dus aseară în satul natal de o coloană întreagă de mașini, urmând ca mâine să fie condus pe ultimul drum.
– „Nu-mi vine să cred”
La Păiseni, localitatea natală a lui Ioan Grosaru, era jale mare. Ieri la amiază, mama, plină de durere, surorile și cumnații erau adunați la casa natală a militarului, așteptând cu înfrigurare ora de plecare spre aeroport pentru a-l lua pe cel drag lor. Ulița copilăriei lui Ioan Grosaru era ieri în doliu. Pe drumul care duce către casa natală a soldatului se așezase o liniște mormântală. În curtea lui Ioan Grosaru domnea de asemenea liniștea și apăsarea. Deși întreaga familie era adunată, nimeni nu-și zicea nimic, nimeni nu schimba o vorbă. Îndurerate, surorile pregăteau, potrivit tradiției, bucate pentru praznicul fratelui lor.
„De când am auzit teribila veste, nu mai am pace. Îmi vin în minte toate momentele petrecute cu el, îmi amintesc cum a fost ultima oară când ne-am văzut și ce frumos a fost și cât de mult am râs împreună”, a spus plină de durere Garofița Vodă, una dintre surorile lui Ioan Grosaru.
Rudele își amintesc de ultima vizită a soldatului la Păieseni, din luna iulie, cu puțin timp înainte de a pleca în Irak. „A venit foarte fericit acasă, mi-a spus că vrea să se însoare, am stat la grătare, ne-am distrat, parcă nici nu-mi vine să cred că nu o să mai trăim zilele astea”, a povestit cu lacrimi în ochi cumnatul lui Ioan Grosaru, Alexandru Vodă.
Toate sunt doar amintiri, clipe care nu o să se mai întoarcă niciodată, iar mama băiatului, Catrina Grosaru, nu se poate împăcă cu această idee. „Băiatul meu e mort, o să mi-l aducă acasă în sicriu, iar eu nu mai pot trăi”, spunea printre lacrimi bătrâna, epuizată psihic.
– „Armata mi-a adus acasă doi fii în sicriu”
Îmbrăcarea hainelor militărești este un eveniment ce atrage parcă nenorocirea peste casa familiei Grosaru. În urmă cu aproape 20 de ani, un al fiu al Catrinei Grosaru a murit în armată, cu doar trei săptămâni înainte de liberare.
„Armata mi-a adus acasă doi copii în sicriu, eu nu mai pot. Fetele mele știu cât de mult am suferit după moartea fratelui lui Ioan, iar acum trec iarăși prin asta”, spunea plină de durere și cu greu stăpânindu-și lacrimile mama soldatului.
Rudele lui Ioan povestesc că nici nu au avut curaj să o anunțe pe bătrână de moartea fiului ei. „Nu știam cum să-i spunem, i-am zis mai întâi că a fost accidentat, apoi i-am dat niște pastile de calmare și în cele din urmă, abia sâmbătă dimineață, am anunțat-o că Ioan nu mai este”, a spus Alexandru Vodă, cumnatului soldatului decedat.
Cu durere în suflet, întreaga familie se pregătea să plece ieri spre aeroportul din Salcea, pentru a-l lua acasă pe Ioan Grosaru. Doar bătrâna mamă era hotărâtă să rămână acasă, și să-l aștepte la poartă, așa ca întotdeauna, pe fiul său. „Eu nu pot să merg, îl aștept acasă. Dacă mă duc acolo, cred că nu mă mai întorc vie. Nu rezist, sunt istovită și nu știu dacă am putere să trec și peste cumpăna asta”, a spus, cu lacrimi în ochi și cu fața înfundată în palme, Catrina Grosaru.
– Ioan Grosaru va fi îngropat lângă monumentul eroilor din Păiseni
Satul Păiseni se pregătea de primirea convoiului oficial, care urma să-l aducă pe Ioan Grosaru. Pe ulița care duce spre biserică, la poarta locașului de cult, precum și la monumentul eroilor din sat, căzuți în cele două războaie mondiale, erau arborate steaguri.
Trupul neînsuflețit al lui Ioan Grosaru va fi depus la biserica din sat, iar astăzi, un sobor format din 14 preoți, veniți din toate satele și comunele învecinate, îl vor conduce pe ultimul drum pe soldat. Pentru că este un adevărat erou, Ioan Grosaru va fi îngropat chiar pe drumul care duce la biserică, lângă monumentul eroilor din Păiseni.
Locul unde va fi înmormântat se pregătea ieri cu deosebită atenție și doi oameni din sat săpau groapa eroului lor. „Aici îl îngroapă pe băiat. Din câte știm noi, trebuia să fie înmormântat în cimitirul satului, dar a venit un domn colonel de la Timișoara, a vorbit cu familia și s-a decis să-l înmormânteze aici, lângă ceilalți eroi”, a spus unul dintre gropari.
Drumul care duce către casa natală a lui Ioan Grosaru este greu accesibil. Dacă familia ar fi ales ca soldatul să fie depus în casa sa natală, acest lucru ar fi reprezentat o problemă. În primul rând, întregul convoi, și coloana oficială care l-a adus acasă pe Ioan Grosaru ar fi trebuit să treacă printr-un pârău, chiar prin apă. Aceasta este singura cale de acces către casa părintească a soldatului, iar peste apă nu este nici un pod.
