„Sunt cerbul, – o emblemă măreață a naturii -/ Cu coarnele’nălțate spre cer în chip de steag;/ Și mândru ca haiducul – discipolul bravurii – /Străină nu mi-e taina ascunsului drumeag.// Regatul meu e codrul în cadrul aventurii,/ Și-mi port mereu podoaba, chiar când ajung moșneag;/ Ea veșnic mi-e lance și pavăză! Beteag/ Rămâne inamicul în liniștea pădurii!// Dar, după ce, în fine, mi-e dat fatal să pier/ În lupte cu dulăii și gloanțele din flinte,/ Nimic nu mai poate în lume să m-alinte,// Căci simt cum mă cuprinde amarnic nostalgia;/ Din gloria-mi apusă rămas-am un cuier/ De care vânătorul și-atârnă pălăria!”
ALEXANDRU BILCIURESCU: Cerbul
1. În mitologia noastră populară, cerbul ocupă un loc de frunte, având o simbolistică variată și complexă, prezentă în datini, obiceiuri, colinde, măști, precum și în basme. Așa cum se precizează în volumul Mitologie română, din pricina coarnelor înalte și rămuroase, asemănătoare cu coroana unui arbore, s-a spus că mândrul cerb poartă pe cap arborele vieții sau un brad, „simbolul carpatic al arborelui cosmic”. În basmele culte, coarnele sunt asemuite cu o coroană domnească, iar animalul este supranumit „craiul pădurilor” sau „craiul munților”. Cine este autorul volumului Mitologie română?
a) Romulus Vulcănescu;
b) Ion Popovici BănățeanuL;
c) Nicolae Iorga
2. La muzeul din Mortzburg se păstrează o pereche de coarne de cerb (Cervus elaphus) împușcat în anul 1699 de către împăratul Frederic I, din care stângul are 33 de ramuri iar dreptul 27, adică 60 de ramuri în totalitate. În ce țară se află orașul Mortzburg?
a) Irlanda;
b) Scoția;
c)Germania
3. Concurența dintre cal și cerb a stârnit interesul inspirației poetice în poezia sub titlul Război în vis, cu o intuiție vie a distanțelor, într-o frumoasă metaforă, care ar merita o desfășurare integrală, pe registre cosmice, după potențialul major de legendarizare al românilor. Poetul vorbește, într-un stil fermecător, despre războiul dintre pădurea de cerbi și pădurea de cai, ca păduri necuprinse, de simboluri, în stare să-și dispute rangul de călăuză a sufletului poetic pe drumurile spre cealaltă lume. Poetul spune: „O pădure de cerbi și-o pădure de cai/ în război fără iertare, visai/ carnea-mi înflorea sub copitele lor/ eu câmpie eram, arată de dor.”:
a) Dan Mutașcu;
b) Nicolae Dan Fruntelată;
c) Marin Tarangul
4. Cât de des își înlocuiesc cerbii coarnele?
a) trimestrial;
b) anual;
c) o dată la trei ani
5. Prozatoare (1916-1990), născută în comuna Români- Horezi/Vâlcea. A debutat cu proză în Revista scriitoarelor și scriitorilor români (1941), unde a lucrat și ca secretară de redacție (1943-1944). Debutul editorial se produce sub pseudonim, cu romanul pentru copii și tineret E pace noaptea asta-n codru (1958). Este autoarea romanului Povestea cerbului. În 1947 primește Premiul Asociației Literare „Eugen Lovinescu” pentru nuvelă. În 1977 primește Premiul Consiliului Național al Organizației Pionierilor, iar în 1981 Premiul Uniunii Scriitorilor:
a) Ada Orleanu;
b) Sidonia Drăgușanu;
c) Violeta Zamfirescu
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
¤ Un cerb mânat de sete venise la izvor, pentru a-și potoli setea. Acolo, când și-a văzut umbra în apă, se bucura cu mândrie de coarnele sale, contemplând mărimea și felurita lor înfățișare. Era însă foarte nemulțumit de picioarele sale subțiri și slabe. Cum zăbovea el cufundat în asemenea gânduri, se ivi un leu, care începu să-l urmărească. În fuga luim cerbul întrecu leul cu mult. Căci toată puterea cerbilor stă în picioare, iar a leilor în inima lor. Câtă vreme câmpia se întindea fără arbori, el și-a salvat ființa, depășind mereu pe leu în alergarea sa. Dar când ajunse într-un loc împădurit, la un moment dat se nimeri să-și prindă coarnele în ramurile pomilor, și, nemaifiind în stare să fugă, se lăsă prins de leu. Dându-și seama că va muri, grăi astfel:”Nenorocitul de mine! Picioarele, despre care am crezut că mă vor trăda, tocmai ele mă salvau, iar coarnele în care m-am încrezut atât de mult, acestea mă pierd acum.”
ESOP: Cerbul la izvor și leul
Variantele corecte la chestionarul nr. 1250. 1. b ; 2. b ; 3. a ; 4. b ; 5. c .
