„Cerbul cobora șchiopătând din păduri/ pe fâneața ninsă; și-n urmă/ sângele rănilor părea că scurmă/ omătul cel alb și pur.// Câteva flăcări cenușii au zvâcnit/ neîndrăznind, lângă-un gard de livadă./ Trei vulturi se roteau pe deasupra, să vadă/ cade, nu cade cerbul rănit?// Dar cerbul venea șchiopătând înspre noi/ abia trăgându-și trudita suflare:/ avea ochii încețoșați ca o zare/bătută de mari și potrivnice ploi.// Ajuns, a căzut în genunchi și-a mugit./ Noi ne-am rupt cămășile-ndată/ și ca-n grele bătălii de-altă dată/ sângele-n albul de in s-a oprit…//Și-a stat cu noi cerbul cel de pripas/ până i s-au închis rănile toate,/ până i s-au semețit iar coarnele înstelate,/ până-ntr-o-zi, până-ntr-un ceas// când a zvâcnit spre albastre păduri, nălucă-adulmecând culmi și soare./ Pocneau mugurii, păsările zburau prin izvoare,/ vântul așternându-se cald prin răsuri…// Și totuși cerbul revine adesea să ne vadă:/ coboară cu ciutele-n fânațu-nflorit/ el ne caută mugind duios, prin ogradă…”
DRAGOȘ VICOL: Cerbul rănit
1. Printre cele mai impunătoare animale care înnobilează peisajul românesc se numără și cerbul. Statura puternică, ținuta mândră, dar mai cu seamă originala podoabă a coarnelor au făcut ca dintotdeauna cerbul să fie socotit cel mai frumos animal de pe meleagurile noastre. Viețuind în codrii Carpaților din vremuri imemoriale, cerbul din zilelele noastre urmează cerbului gigant cu blana bogată, din era cuaternară, când animalul avea o înălțime de 1,5 m și o anvergură a coarnelor de până la:
a) 3 metri;
b) 4 metri;
c) 5 metri
2. Mult jelita soție a lui Orpheus, Eurydike (în românește Rodica), a fost reprezentată printr-o ciută. Așa au pătruns în mitologia geto-dacilor și apoi s-au moștenit de cea a romanilor, Cerbul Stretin și Ciuta Ciutalină. Mitografii greci scriau, de altfel, că nimfa Taigeta i-a închinat zeiței getice Ortoisa o cerboaică de aur.Unde își avea localizat domiciliul această zeiță?
a) la Tomis;
b) la Callatis;
c) la Histria
3. Dezvoltând în maniera sa inimitabilă vechile achiziții ale simbolurilor nupțiale cuprinse în retorica cervideului, un mare poet român le atașează cu dezinvoltura proprie culturii aplicate altor arii semantice cu care structura motivului a supraviețuit, după ce a viețuit, desigur, îndelung, în civilizația sensibilă a neamului românesc. Folclorul nostru este destul de bogat, după cum se știe, de imagini ale cerbului cu leagăn de mătase între coarne, ale cerbului în fața căruia pădurea își pleacă crengile cu sfințenie, ale cerbului ca animal de călăuză prin pădurile vieții și, de asemenea, ale cerbului ca trup emblematic al universului. Tocmai un asemenea scenariu este invocat în povestea Săgetarea cerbului stretin: „Haideți, vă zic, să vânăm cerbul stretin/ schimbându-ne timpul și răsucindu-ne secundele,/ Haideți, vă zic, fără milă să-l vânăm/ pe cerbul stretin, scurtându-ne lunile/ și micșorându-ne cât punctul de nisip, anul!/ Pe iutele să-l omorâm de cerb stretin// Din oasele lui să ne facem stâlpi de casă/ din pielea lui să ne facem acoperișe/ iar carnea lui s-o mâncăm înăuntru/ la nuntă.”:
a) Ioan Alexandru;
b) Nicolae Labiș;
c) Nichita Stănescu
4. Moscul este un mamifer din familia cervidelor. De statură mai mică decât cerbul, nu are coarne, iar caninii sunt lungi ca ai carnivorelor. Între ombilic și organele genitale, are pe abdomen o pungă, care în timpul împerecherii secretă mosc, care folosește ca materie primă la fabricarea unor renumite parfumuri. În ce continent trăiește acest animal?
a) Asia;
b) Australia;
c) America
5. Poet și publicist, născut la 22.03.1933, în localitatea Dancu, comuna Holboca/Iași. După absolvirea Facultățiii de Filologie din Iași (1953), îl întâlnim pentru scurtă vreme, profesor în învățământul gimnazial din Vicovul de Sus/Suceava. Debutează în Iașul literar (1954).Publică volumele de versuri Pădurea colorată (1977), Vârful cu dor (1979), Delta colorată (1981) și Cerbul de pâclă (1983):
a)Adrian Filip;
b) Vasile Filip;
c) Stelian Filip
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
Variantele corecte la chestionarul nr. 1238. 1. c ; 2. c ; 3. b ; 4. a ; 5. c