„Într-un codru-ncărunțit,/ vrednice din cale-afară,/ vulpile s-au întâlnit/ într-o strașnică plenară.// Și-n discuții de durată/ s-a ajuns să se constate/ cum că neamul lor se-arată/ cel mai hâtru dintre toate./ Ba o vulpe mai căruntă/ susținea că-s altruiști/ și că spița lor măruntă/ i-a creat pe fabuliști.// Dar vulpoiul – șmecher mare – i-a întors-o, necăjit:/ – aici, cumătră, nu vezi oare/ că susții un punct greșit?// Unde vezi mata foloase/ pentru vulpi, în scrisul lor?/ Noi ne-alegem cu ponoase,/ ei, cu drepturi de-autor…”
TEODOR MARICARU: Vulpile și fabuliștii
1. Primăvara, atunci când pădurea începe să clocotească de viață, cumătra vulpe, simbolul șireteniei, al falsității, perfidiei și fărădelegilor, aduce pe lume, în obscuritatea pământului, progenitura sa anuală – între trei și șase pui; câteodată chiar și nouă. Aceste mici creaturi ale naturii care încep să vadă abia după două săptămâni, nu cântăresc, la naștere când sunt oarbe, mai mult de:
a) 70-90 gr.;
b) 90-120 gr.;
c) 120-150 gr.
2. Cele 360 de fabule (majoritatea în proză) ale lui Esop au ispitit, de-a lungul vremii, pe mulți scriitori, cu tălmăcirea originalelor eline în diferite limbi ale lumii.Una din cele mai izbutite traduceri în românește îi aparține lui Traian Lăzărescu, concretizată prin volumul apărut în 1980, la Editura „Minerva”, în colecția B.P.T. În prezent este gata pentru tipar transpunerea în versuri a fabulelor esopiene de către un poet născut în 1938, în satul Cleșnești, comuna Glogova/Gorj:
a) Nicolae Dragoș;
b) Constantin Abăluță;
c) Ion Brad
¤ O leoaică era ponegrită de vulpe, sub cuvânt că de fiecare dată ea naște doar un singur pui. „Unul, zise ea, dar e leu.” Fabula ne învață că nu trebuie să măsurăm meritul după cantitate, ci să ne aținem privirile asupra virtuții.
ESOP: Leoaica și vulpea
3. Specialiștii în creșterea vulpilor din Siberia, lucrează de o jumătate de secol la un proces selectiv de domesticire a vulpilor, pentru a le face inofensive față de om și de animalele de lângă casă. Prin trieri făcute la fiecare generație, vulpile au ajuns să se poarte ca niște cățeluși care pot crește fără probleme în gospodăria oamenilor.Prin procedeele științifice folosite, viclenia și lăcomia caracteristice au dispărut. Pe de altă parte splendidele animale au ajuns să dobândească și o colorație albastră a ochilor! Știți câți ani a trăit în colivie (cușcă) o vulpe îmblânzită, la Tunbridge (Anglia)?
a) 10,5 ani;
b) 14,5 ani;
c) 18,5 ani
4. Prin anii 60-70 s-a decretat în „Țara Sfântă” o campanie de stârpire a vulpilor. Opresiunea asupra bietului animal a fost atât de sistematic condusă încât aproape dispăruse dintre hotarele pomenitei țări. Amestecul brutal al omului în echilibrul ecologic al zonei s-a soldat cu neașteptata retroacțiune: s-au înmulțit peste măsură șoarecii de câmp, și o dată cu ei șerpii veninoși, „pâinea cea de toate zilele” a vulpilor. Despre ce țară este vorba?
a) Israel;
b) Palestina;
c) Iordania
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
„Da’ dincotro și unde/ Alergi tu așa iute?”/ Bursucu întâlnind pe vulpe-au întrebat./ – „Oh, dragă cumătre, am dat piste păcat,/ Sunt, iată, surgunită!/ Tu știi c-am fost în slujbă rânduită/ La o găinărie./ Cu trebile ce-aveam, odihna-mi am lăsat,/ Și sănătate-mi am stricat;/ Dar tot eu am căzut în groaznică urgie,/ Pe niște pâri nedovedite,/ Precum că luam mite./ Tu singur martur ești, în adevăr să spui:/ De m-ai văzut cumva, macar cu vreun pui?”/ – „Nu, dragă cumătră; dar când ne întălneam,/ Eu cam adesea vedem:/ Că tu pe botișor/ Avei și pufușor.”/ Se-ntâmplă și la noi de vezi,/ Cum altu, având loc, așa se tânguiește,/ Încât îți vine mai să-l crezi,/ Că abia din leafă se hrănește.// Dar astăzi butcă, mâne cai,/ De unde oare-i vin? Și când ar vre să stai,/ Să-ți faci curată socoteală/ Pentru venit și cheltuială,/ N-ai zice ca bursucu: că are „pufușor/ Pe botișor?”
AL. DONICI: Vulpea și bursucul
Variantele corecte la chestionarul nr. 1229. 1. b ; 2. b ; 3. c ; 4. c .
