„– Da, vulpea-i moartă! Spune lupul./ – De unde știți? Un iepure-l întreabă/ – Păi uită-te la ea, nu vezi că trupul/ E țeapăn și nu mișcă nici o labă?// – Eu unul socotesc că se preface/ – Ba, dragul meu, e moartă sută-n sută./ – Ah! N-o cunoașteți cât e de dibace!/ – Eu parcă simt c-a și-nceput să pută,/ Adică vreau să spun că putrezește/ Și are ochii-nvăluiți în ceață./ – Cum? Pute? Asta-nseamnă că trăiește./ Căci ea miroase-ngrozitor și-n viață.// La ea, ipocrizia e o artă/ Așa că, precum vezi, n-o cred nici moartă.”
VICTOR SIVETIDIS(Grecia): Vulpea
(Traducere de Mircea Pavelescu)
1. Născut la Nürnberg, este considerat cel mai mare și mai reprezentativ artist german (1471-1528). Era un bărbat foarte atrăgător, cu maniere și conversație fermecătoare, cu o inteligență sclipitoare, foarte bine pregătit în științele și matematica vremii. Avea un talent extraordinar la desen, fiind mai faimos pentru gravurile sale în lemn și aramă decât pentru picturile sale.A fost un mare admirator al lui Luther, iar opea sa e un echivalent al măreției Reformatorului. E o operă foarte serioasă și sinceră, foarte umană, adresându-se sufletului și înțelegerii maselor. A pictat tabloul Fecioara Maria cu o mulțime de animale, printre care poate fi văzută și o vulpe legată:
a) Baldung Hans Grien;
b) Albrecht Dürer;
c) Friedrich Herlin
2. Epizootia (turbarea) este răspândită la vulpile din toată lumea. Dintr-un raport prezentat la Novisad, între anii 1977-1983, rezulta că au existat următoarele cazuri: 1977–4;1978–26; 1979–116; 1980–147; 1981–189; 1983–425. Și-n Elveția, din cele 23 de cantoane ale țării, la un moment dat, 20 erau contaminate de epizootie. Cazuri nenumărate de turbare, având ca principal purtător vulpea, sunt semnalate și în țara noastră. Câte cazuri, conform datelor O.M.S. , sunt tratate în fiecare an în lume?
a) un milion;
b) un milion și jumătate;
c) două milioane
¤ Gaița flămânzită stătea cocoțată într-un smochin. Aflând smochinele încă verzi, mai aștepta să se coacă. Vulpea văzând că gaița zăbovește acolo în neștire și aflând apoi de la ea pricina, îi spuse: „Dar te înșeli, prietenă, dacă te ții numai cu speranța. Căci de fapt speranța știe să te amăgească, dar nicidecum nu te hrănește”. Fabula țintește pe omul care întruna râvnește câte ceva.
ESOP: Gaița și vulpea
3. Istoric și biograf roman, de profesie avocat(c. 76 – 141 d. Hr.), din a cărui biografie e bine cunoscută epoca prieteniei cu Pliniu cel Tânăr(97–113). Având posibilitatea să cerceteze arhiva imperială, să adune material, a scris imens. I se atribuie meritul de a fi îmbogățit specia literară a biografiilor cu amănunte pitorești. Lui îi aparține următoarea cugetare: „Vulpea își schimbă părul dar nu și firea”:
a) Suetoniu;
b) Tacit;
c) Plaut
4. Câinele sălbatic aleargă cu 110 km/h, Ogarul cu o viteză de 70 km/h, calul de curse cu 70 km/h, câinele de curse cu 68 km/h, iepurele cu 65 km/h, iepurele de casă cu 56 km/h, pisica domestică 48 km/h. Cu ce viteză aleargă vulpea argintie?
a) 58 km/h;
b) 68 km/h;
c) 78 km/h
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
„Pe un cocostârc călător/ Vulpea la masă îl chema,/ Dar în loc de ospăț cu spor/ Pe discu lat află o zeamă,/ Limpede și chiar latură,/ Fără de dumicatură./ Paserea cu lungul plisc,/ Vrând să mănânce, toacă-n disc,/ Ostenește sărmănica/ Și nu-nghite mai nimica./ Vulpea însă, unde-atinge/ Soarbe tot, și-n urmă linge./ Cocostârcul supărat/ Ăst ospăț nu l-a uitat./ Și-a întruna vrând neplăcuta/ Dauna, care-a pățit,/ La masă pe prefăcuta/ Acea vulpe o-a poftit./ Vulpea vine la amiază/ Și la masă se așază/ Unde-un miros priincios/ Menea vulpei prânz gustos./ Dar bucate/Delicate/ Vede-nchise-într-un văsuț/ Cu grumaz lung și-ngustuț./ În el pliscul bine încape,/ Bucatele să le pape,/Dar cascatul vulpei bot/ Sta de prânz departe-un cot;/ Deci cu foame și rușine/ Vicleana vulpe rămâne.// Cel ce vre pe un altu să înșăle/ Adesea sufere mai răle”.
AL. DONICI: Cocostârcul și vulpea (1866)
Variantele corecte la chestionarul nr. 1226. 1. b ; 2. b ; 3. a ; 4. b .
