Când un viclean, din nebăgare de seamă, se trezește-n leasă,/ Nu stă pe gânduri, din capcană, pe seama altuia să iasă./ O vulpe, hoinărind cam șuie, căzuse într-un puț de țară/ Și ghizdurile, prea înalte, n-o mai lăsau să iasă-afară./ Umblând să-și potolească setea pe o căldură ca de pară,/Un țap o-ntreabă pe cumătră de-i apa bună, din belșug./ Iar vulpea, chibzuind desigur în mintea ei un vicleșug,/ Grăi: „Prietene, coboară! E-o apă care-atât îmi place,/ Că beau mereu și nu mă satur, așa plăcere mare-mi face…”/ Doar ce sări în puț bărbosul, că vulpea, gata să-l răstoarne,/ Urcându-i-se în spinare, din vârful lungilor lui coarne/ Făcându-și vânt, sări afară, lăsându-l să s-adape-n pace…
FEDRU: Vulpea și țapul (Traducere de Aurel Tita)
1. Compozitor, instrumentist și cântăreț, născut la 04.XII. 1943, în București. Chitarist, solist vocal, naist și fondator al formației pop Stelele 23, al formației Savoy, al formației Savoy junior și al grupului de muzică folk, etno pop Savoy. A colaborat cu soliștii Margareta Pâslaru, Angela Similea, Mirabela Dauer, Aurelian Andreescu, Corina Chiriac, Dan Spătaru, Mihaela Mihai, Marina Voica, Adrian Romcescu și alții. În 1984 a compus melodia de muzică ușoară Vulpea, pe versuri de Ion Lotreanu:
a) Alexandru Andrieș;
b) Dan Beizadea;
c) Marian Nistor
2. Vulpea polară locuiește în regiunile polare și în alte regiuni înghețate, răspândirea ei întinzându-se peste întreaga calotă polară. Talia acestei vulpi este de circa 95 cm lungime. Se caracterizează prin botul gros și rotunjit, urechile scurte și rotunjite, picioarele scurte, perinițele picioarelor, ca și întregul corp, acoperite cu blană deasă, coada foarte stufoasă și coloritul de vară pământiu, iar cel de iarnă – uneori alb ca zăpada. Schimbarea coloritului de la vară la iarnă are loc fără năpârlire. O variantă de culoare, foarte căutată în comerțul de blănuri, este așa-numita:
a) vulpe albastră;
b) vulpea roșie nord-americană;
c) vulpea lui Azara
¤ O vulpe intrase în casa unui actor și, cercetând cu luare aminte fiecare amănunt din recuzita lui, găsi un cap întruchipat de o mască, lucrată cu măiestrie. Atunci, apucând-o cu labele spuse: „O, ce cap frumos!… Dar nu are creieri!” Fabula li se potrivește unor oameni cu o înfățișare falnică, dar cu totul nechibzuiți la minte.
ESOP: Vulpea și masca
3. Într-o celebră ședință, leul a cerut tuturor supușilor să-și facă autocritica și a început cu el însuși, zicând: – Din lăcomie, am mâncat o mulțime de oi; uneori, am mâncat și pe cioban!… Vulpea realistă, cu mentalitatea ei feudală, s-a gândit că boala are să treacă, dar leul rămâne! Așa fiind, ea s-a ridicat și a strigat: – Sire, ai fost prea delicat față de specia asta canalie, a oilor!… Acesta e păcatul? Nu! Nu!… Le-ai făcut prea mare onoare! Iar dacă ai mâncat și ciobani, ai făcut exact ceea ce merită acești pretinși proprietari ai naturii! Cum se numea acea memorabilă ședință?
a) a „Animalelor bolnave de ciumă”;
b) a „Animalelor bolnave de holeră”;
c) a „Animalelor bolnave de rabie”
4. Dintr-un documentat studiu se desprind câteva concluzii demne de reținut. Media de viață a vulpilor „urbane” nu depășește 12 luni( față de mai mulți ani în natură), hrana animalelor fiind constituită din resturi menajere și mici mamifere. Spațiile predilecte: grădini particulare, terenurile de sport ale școlilor, parcuri, maidane invadate de mărăcini. În natură vulpile ocupă timp de mai multe generații același teritoriu (250 ha).. Frontierele domeniului fiecărui animal în domeniul citadin se schimbă permanent, limitându-se la :
a) 8 ha;
b) 18 ha;
c) 28 ha
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
„– Ce timbru-ncântător/ Ai corbule, vecine!/ Hai cântă pentru mine/ O dată și să mor!/ – Mai lasă zeflemeaua/ Această, demodată./ Poftim, n-ați telemeaua/ Că-i groaznic de sărată.”
VIRGIL GHEORGHIU: Corbul și vulpea
Variantele corect la chestionarul nr. 1224. 1. a ; 2.. c ; 3. a ; 4. c .
