„O broască-nfumurată, din cele mai viclene,/ Deși era, de felu-i, luată de la baștini,/ Din pline de miasme și mocirloase mlaștini,/ Ajuns-a pe coline, în verzile poiene,/ Și se-apucă să-nșele jivinile bolnave/ Spunând c-avea temei/ Să vindece boleșniți și suferințe grave/ Prin savantlâcul ei./ N-o întrcea nici Pèon, deși-ngrijea de zei…”/ Atunci, vicleana vulpe, văzând că dobitoace/ Se lasă, amăgite, palavre să le toace,/ Le spuse: – Cum să poată/ Să-i vindece pe alții, când ea-i buboasă toată?…// Făgăduiala care nu-i bună de minuni/ E cea mai găunoasă din droaia de minciuni.”
AVIANUS: Broasca și vulpea,
(Traducere de Aurel Tita)
1. Mamifer carnivor, vulpea consumă tot felul de animale, de la iezii de căprioară, până la insecte. Prada favorită o constituie, însă, șoarecii și, din acest punct de vedere, vulpea aduce foloase agriculturii. Intră, însă, în conflict cu vânătorii, care îi râvnesc cojocul roșcovan, considerând-o totodată un concurent serios, întrucât face mari pagube printre iepuri. Îi place și zmeura, și afinele , și scorușele, merele și perele pădurețe. Când se coc strugurii, nu rareori dă iama prin vii, de unde se vede că morala din fabula unui autor celebru „când vulpea n-ajunge la struguri zice că sunt acri” se bazează pe un adevăr zoologic. Despre care autor este vorba?
a)Esop;
b) Fedru;
c) Avianus
2. Compozitor și profesor născut la 06.07. 1927, la Zădăreni/Arad. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul București (1948-1954), unde a fost lector între 1969-1975. În 1968 a fost distins cu Premiul Academiei Române, iar în 1973 cu Premiul Uniunii Compozitorilor. După 1980 s-a stabilit în Germania. În 1965 a scris muzica de scenă la piesa Vulpea și strugurii de Figueredo:
a) Marius Pop;
b) Andreas Porfetye;
c) Zaharia Popescu
¤ Maimuța, după ce dansase într-o adunare a animalelor, bucurându-se de faimă, fu aleasă rege. Vulpea prinse necaz pe ea pentru această alegere. De aceea, când văzu o bucată de carne lăsată într-o cursă, ea o adusese acolo – la curte – și îi spuse că, deși a găsit o comoară, n-a luat-o în folosința ei, ci a păstrat-o ca un privilegiu al regalității și o îndemnă pe maimuță s-o ia. Atunci maimuța, intrând în capcană fără să mai bage de seamă, rămase prinsă acolo și o acuză pe vulpe că i-a întins o cursă. Aceasta însă îi spuse: „O maimuțo, tu care te arăți așa de proastă vrei să domnești peste toate animalele?” Tot așa cei care întreprind ceva fără să chibzuiască când ajung în nenorocire, mai stârnesc pe deasupra și râsul.
ESOP:Vulpea și maimuța care a fost aleasă rege
3. În țările scandinave se desfășoară concursul anual dotat cu premiul pentru cea mai mare vulpe. În schimbul cinstei (deloc pedante) a popoarelor scandinave criteriile de apreciere a mărimii vulpilor prezentate în concurs nu sunt mărimea blănii sau a cozii, ci lungimea și lățimea craniului! Concursul ia în considerare doar cumetre împușcate între 01 octombrie și 28(sau 29) februarie. Cea mai mare vulpe (12 kg) a fost împușcată în 1975 la Ullensuker, într-o țară din nord cu capitala la Oslo:
a) Danemarca;
b) Norvegia),
c) Suedia
4. Prozator englez(n. 1892), autor de romane fantastico-alegorice străbătute de un fin umor, precum: Bărbatul din grădina zoologică(1924), Chipurile dragostei (1955) și Doamna transformată în vulpe (1922):
a) David Garnett;
b) William Godwin;
c) Stephen Gosson
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
¤ Vulpea nu se teme de vânătorul care se laudă seara (proverb românesc)
«În haita unor lupi se nimerise unul mai voinic,/ Și ei l-au poreclit de-aceea Leul./ Iar el, nesăbuitul, de glorie-amețit,/ Își renegă pe cei cu el de-o seamă/ Și între lei voi să-și ducă viața. O vulpe tot râdea de el:/ „Nu-ți pierde firea, te-ai înfumurat!/ Într-adevăr, pari leu dacă rămâi cu lupii,/ Dar între lei nu ești decât un lup!”» BABRIOS: Lupul și vulpea (Trad. T. Lăzărescu)
Variantele corecte la chestionarul nr. 1217. 1. a ; 2. c ; 3. a ; 4. c .
