Un vulpoi coprins de boală,/ La putere foarte prost,/ Însă învățat în școală,/ Logica știind de rost,/ Făcu plan ca să vorbească/ Și să predice-n pustii;/ Se silea să dovedească,/ C-un stil dulce, vorbe mii,/ Că cu o simplicitate/ Și cu traiul cel cinstit,/ Cu năravuri lăudate,/ E oricine fericit;/ C-astă lume desfrânată/Totdauna ne-amăgește,/ Fără a ne da vrodată/ Câte ne făgăduiește./ Dar la buna-i predicare/ Nimini nu da ascultare./ Câțiva șoarici, cerbi de munte/ Veneau rar să o asculte;/ Însă ei în depărtare,/ Neavând nicidecum stare,/ Fără cinste sau favor,/ Nu putea da-ncredințare,/ Slavă ăstui orator./ Așa el schimbă vorbirea,/ Defăimă năpăstuirea,/ Pe urși, tigri, lei, pardoși,/ Arătând a lor turbare,/ Și a sângelui vărsare,/ Și că sunt nesățioși.//
GR. ALEXANDRESCU: Vulpoiul predicator
(continuare în subsolul rubricii)
1. Dramaturg și prozator, născut în București(1930-1999). Licențiat al Facultății de Filozofie din București (1949-1953), redactor la Editura Tineretului (1956-1966), la revistele Educația pionerească, Era socialistă și Urzica. A debutat în 1957 cu romanul Ultima aventură, iar în dramaturgie cu piesa Uneori liliacul înflorește spre toamnă (1976). În 1981 primește Premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor. Este auorul volumului Vulpea își simte capcana:
a) Tudor Popescu;
b) Ștefan Popescu;
c) Ion Apostol Popescu
2. Creșterea vulpilor aduce beneficii considerabile exportului unei țări europene. Cea mai mare fermă de vulpi, unde se cresc aproximativ 3000 de vulpi polare și argintii pe an se află la Glinianky în regiunea Varșovia, din:
a) Slovacia;
b) Cehia;
c) Polonia
¤ Vulpea și maimuța, în timp ce călătoreau împreună, se certau pentru noblețea lor. În timp ce fiecare înșira cu amănuntul titlurile sale de noblețe, ajunseră într-un loc oarecare. Maimuța, aruncându-și privirile jur-împrejur, începu să suspine. Atunci vulpea o întrebă care ar fi pricina suspinelor, iar maimuța arătându-i mormintele, îi spuse: „Cum să nu plâng dacă văd stâlpii funerari de pe mormintele liberților și sclavilor părinților mei?” Vulpea îi răspunse: „Minte cât vrei, căci nu va învia nici unul din aceștia ca să te dea de gol.” Tot astfel mincinoșii atunci se laudă mai mult, când nu se găsesc oameni care să-i dovedească de neadevăr.
ESOP: Vulpea și maimuța certându-se pentru noblețe
3. Autorul italian (sfârșitul sec. XIII) al versiunii franco-venetă a lucrării Vulpea și lupul, cu elemente din dialectul provinciei Ferrara, o operei franceze Romanul lui Renard:
a) Lesengrino Rainardo;
b) Perugia da Rainerio;
c) Giovanni Ramusio
4. Compozitor, profesor și dirijor(1860-1935), născut la București, cu studii muzicale începute la Seminarul din Ismail și continuate la Conservatorul din București. A fondat(1903) și a condus Istitutul Filarmonic al Învățământului secundar din București. A scris studii și articole în România Muzicală și Curierul Musical. A compus muzică vocală și corală, între care Vulpea și rațele:
a) Grigore Costea;
b) George Cosmovici;
c) Ion Costescu
Răspunsurile în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
//Atunci cerbi, ciutele toate/ Ascultau întru mirare,/ Și în lacrimi cufundate/ Plecau de la adunare./ Vulpea-și făcu mare nume; Un leu foarte cu credință,/ Domn pe-acea parte de lume,/ Să o vază-avu dorință:/ Deci și ea cu bucurie/ La palat grăbit să vie,/ Unde ajungând vorbește;/ Tonul ei înmărmurește/ P-ai pădurilor tirani;/ Cu putere ea descrie/ Slaba nevinovăție,/Pradă acestor dușmani./ Cufundată în durere/ Cerând la-nalta putere/ Asupră-le ajutor./ Curtezanii în mirare/ Ascultau cu supărare,/ Căci așa vrea prințul lor,/ Care plin de bucurie/ La palat pofti să vie/ Vulpea în acel minut./ – „Ce-ai vorbit, îi zise-mi place,/ Căci prin tine mi se face/ Adevărul cunoscut:/ Însă pentru osteneală,/ Spune fără de sfială,/ Ce vrei? Slujbă, rang sau bani?”/Oratorul zise-ndată:/ – „Prințule, în loc de plată,/ Aș pofti câțiva curcani.”»
GRIGORE ALEXANDRESCU: Vulpoiul predicator
Variantele corecte la chestionarul nr. 1216 1. a ; 2. b ; 3. b ; 4. c .
