„Un urs mare și-un ursar, au intrat acum în sat…/ Toată lumea de pe uliți repede s-a adunat./ Vrând s-arate tot ce poate,/ Ursul, plin de greutate,/ Când aude cum răsună toba ritmic la ureche,/ Se dă tumba peste cap, parcă-ar fi cuprins de streche,/ Dovedind că-n tinerețe/ El avu multe să-nvețe.// Ba mai mult, când cu ursarul el se ia cumplit la trântă,/ Și în iureșe de luptă se împing ș se frământă,/ Nimeni nu mai cuvântă,/ Așteptând cu-nfrigurare/ Care din ei e mai tare…/ – Sigur că va bate ursul!… Nicidecum… De mult se știe/ Moș Martin, văzut-a bine că n-ar fi o vitejie/ Pentru el cât e de mare, fiindcă-i este la-ndemână,/ Pe ursar că-i slab acum să-l doboare și zdrobească/ Tocmai acolo la fântână,//
NICOLAE BRĂDIȘTEANU: Ursul și ursarul
(continuare în subsolul rubricii)
1. ”Când apărea sus, pe deal, în bătaia lunii, era ca și cum cerul s-ar fi înălțat sau se mai înălța un pic și acoperă, ca un cort pe jumătate desfăcut, ținut strâns în țărușii fumurii ai stelelor, o statuie de aur, imensă, ascunsă până atunci de lumină și îngropată, cine știe de când, într-o despicătură de nori.[…] Ieșea noaptea din pădure și se profila cât era de mare pe dealul acela sub lună, veghind până departe, ascunzișurile și stăpânind tot ce se întrezărea. Era farmecul tuturor toamnelor el, căci numai toamna se arăta, și asta se cunoștea de la bun început după porțiile de struguri pe care singur și le lua. Mânca ce mânca prin vii și apoi se ducea acolo sus, la locul lui de veghe. Ca un paznic lunatic, în încremenirea de abur a dealurilor și deținând parcă un mare secret. Mici felinare de suflet prin aer îi luminau calea ochilor până departe în zare iar satul i se nălucea poate ca o fereastră spre văi”. Acest fragment extras din reportajul intitulat Ursul, aparține unui poet (1939-2004), născut la Dara-Pietroasele/Buzău, care a debutat cu volumul Zeii neatenți (1967):
a) Narcis Zărnescu;
b) A.I. Zăinescu;
c) C. Zărnescu
2. Insulă japoneză(78.515 kmp), legată de insula Honshū prin cel mai lung tunel feroviar din lume: Seikan(54,2 km, din care 23,3 km se află sub fundul mării). Pe această insulă trăiesc peste 3000 de urși bruni, din care se vânează anual, în medie 500 exemplare, alte 200 mor din diferite cauze (inclusiv otrăvire):
a) Shikoku;
b) Hokkaido;
c) Kyūshū
3. De ce nu mănâncă urșii polari pinguini?
a) nu le plac;
b) nu-i găsesc în Arctica;
c) se tem de ei
4. Barba ursului sau brădișor este o plantă ierboasă cu tulpini sterile care conțin oxizi de siliciu, saponină, flavonozide și compuși azotați. Crește prin locuri umede, mlăștinoase și pe marginea șanțurilor.Cum i se mai spune în popor?
a) brăbin;
b) cucuruzul ursului;
c) brebenel
5. Coada ursului este mică(1-1,2 cm), neînsemnată, pe lângă mărimea animalului. Pe seama acestei caracteristici morfologice, poporul a născocit fel de fel de legende. Ba l-a păcălit vulpea,îndemnându-l să pescuiască iarna pe ger cu coada și aceasta, prinsă de gheață, s-ar fi rupt din rădăcină, ba i-a smuls-o Adam, când ar fi vrut să-l îndepărteze de stupul pe care tot el, Adam, îl dusese să-l învețe gustul mierii. Și dacă am răsfoi cărțile de povești am găsi și alte năstrușnice explicații ale întrebării „de ce n-are ursul coadă?”. Cine poate da un răspuns corect la această întrebare?
a) filogeneza animalului;
b) fiziologia și etologia sa;
c) toate trei la un loc
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
//Când el ca să dănțuiască/ I-a fost bun îndrumător…/ Deci, simțindu-se dator,/ Ursul bine socotit,/ Cu un aer viforos/ Face-un pas, să zic greșit/ Și deodată cade jos.// Cum vedeți, recunoștința, floare mândră și aleasă,/ Înflorește orișiunde, dacă este înțeleasă…// Când s-a terminat programul, aproape a înserat/ Și în freamăt de urale,/ Ursul nostru și ursarul ca pribegi iar au plecat,/ Dispărând încet pe-o vale,/ Pe când după-un gard ascunde, două javre disperate,/ Că nu sunt băgate-n seamă,/ Fac din asta chiar o dramă/ Și îmi urlă ca turbate…”
NICOLAE BRĂDIȘTEANU: Ursul și ursarul
Variantele corecte la chestionarul nr. 1211. 1. a ; 2. b ; 3. c ; 4. a ; 5. c .
