„Ca responsabil la prisacă,/ Un urs s-a cam mânjit oleacă/ De mierea ei,/ Culeasă doar din flori de tei./ Albinele s-au sesizat./ Și un control inopinat/ Pe responsabilul pătat/ L-au alungat./ Urmările au fost ușoare,/ Căci a scăpat de închisoare,/ Cum poate i-ar fi trebuit,/ Dar dumnealor au socotit/ Că, fiind fapta la-nceput/ E de ajuns ce i-au făcut.// Dar au greșit,/ Căci iată că mult mai târziu,/ Precis când n-aș putea să știu,/ Acesta, la o adunare,/ A afirmat în gura mare/ C-albinele, deși-s albine,/ Nu știu să facă miere bine/ Și de-asta chiar a lor prisacă/ E-așa săracă.//
TUDOR MĂINESCU: Ursul moralist
(continuareîn subsolul rubricii)
1. Denumit „Ursus maritimus”, ursul polar trăiește pe aisberguri, insule de gheață sau în regiunile de coastă. Cei mai mari carnivori de pe Terra sunt acoperiți cu o blană alb-mătăsoasă, au picioarele lungi și un corp masiv.Sunt ultimile animale de pradă din zona polară, urșii albi cântăresc de două ori mai mult decât tigrii. Vânători solitari, aceștia urmăresc prada, de la foci la pești mari sau pleacă în căutarea balenelor și a morselor moarte. Sunt înzestrați cu un simț al mirosului foarte dezvoltat, de 100 de ori mai puternic decât cel uman.Unii urși polari nu calcă niciodată pe pământ, deplasându-se doar de pe o platformă de gheață plutitoare pe alta. Ce viteză poate atinge un urs polar în urmărirea prăzii?
a) 60 km/h;
b) 65 km/h;
c) 70 km/h
2. Nuvela Ochi de urs (1938) este foaia de observație a unei psihopatii induse paznicului de vânătoare Nikula Ursake de privirea piezișă a unui urs, devenit călăuză malefică spre un tărâm tenebros. Urmărirea fiarei nu numai că l-a dus în locuri necunoscute, bântuite de „o pâclă umedă”, dar i-a declanșat și o morbidă criză de identitate, pe fondul unei nebunii latente, ereditare. În această pierdere a busolei, a simțit că „îi lipsește o parte din timp, pe care nu știe cum l-a întrebuințat”, așa că, acasă, a oprit limbile ceasornicului.Cu timpul, dezumanizarea lui Culi s-a estompat, stingându-se odată cu vânarea ursului de către domnul Ionaș Popa. Cine este autorul acestei nuvele?
a) Mihail Sadoveanu;
b) Demonstene Botez;
c) George Topârceanu
3. Căpitanul de plai al lui Vasile Alecsandri, prieten și tovarăș de luptă cu Ursan:
a)Daniel;
b) Dan;
c) Dănilă
4. În satele muntene și oltene (Giurcu, Târgul Hurezi, Bistrița ș. a.) întâlnim tâlcul plin de înțelepciune al cărților populare mutându-se pe bolți, turle și ziduri de biserici, în caligrafierea suculentă a meșterilor zugravi locali. Un exemplu elocvent îl oferă Radu Zugravu, pictorul de la Neghinești-Cacova (sec. XIX), care amestecă subiecte sacre și profane cu o scenă din Alexandria, „când s-au luptat ursu cu calu lui Alexandru”. Ținuta bipedă a vietăților și felul în care apucă ursul pe „Ducipal” amintește mai mult de o întrecere la trântă, decât de o încăierare pe viață și pe moarte. În ce județ se află satul Neghinești-Cacova?
a) Dolj;
b) Vâlcea;
c) Gorj
5. Cu peste o sută de ani în urmă au ajuns în Europa vești despre un urs uriaș numit Cinist de băștinașii de pe malul lacului Victoria și de europeni Nandi. Deși până acum n-a putut fi capturat nici un exemplar, dovezile despre existența acestei specii sunt atât de convingătoare, încât savanții i-au și dat și o denumire latină: Ursus badokidogo, considerându-l un urmaș al giganticului urs de peșteră, care mai trăia în Paleolitic. Amintim că mulți istorici sau călători antici și medievali(Herodot, Pliniu cel Bătrân, Marco Polo, Abdul Feda și Dapper, considerau în mod eronat că și ursul făcea parte din fauna:
a) americană;
b) asiatică;
c) africană
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
//Apoi cu vervă și-ndrăzneală/ Le-a mai servit și o… morală./ Albinele au auzit/ Și între elea-au bâzâit:/ – Vezi, dac-am fost prea indulgente/ Și neatente?/ În loc să stea acum în cușcă,/ Să-și roadă ghearele, ne mușcă./ Azi scoate capul să se vadă,/ Făcând el însuși o dovadă/ Că de-aia n-are ursul coadă.// Albinele deși sunt rele/ Noi suntem de acord cu ele”
TUDOR MĂINESCU: Ursul moralist
Variantele corecte la chestionarul nr. 1208. 1. a ; 2. b ; 3. c ; 4. b ; 5. a .
