„Se ceartă urs cu urs/ Între ei, ce timp a curs,/ S-a făcut izvor/ De băut copiii lor;/ Ceartă urs, ceartă ursoaică/ Între ei – vremea maică/ Făcută apă de munte/ Și cu pietre multe;/ Cu pumnii drepți/ Se-amenință,/ Printre ei au pus nămeți/ Meliță la meliță,/ Dar cu pumnii stângi/ Urși cu mâinile la spate/ Țin buchet de flori de stânci/ Brumării, brumate/ Flori de colți,/ Flori de stânci/ De copiii toți/ Câți au făcut de-atunci”.
ION GHEORGHE: Urși cu mâinile la spate
1. Din cauză că urșii calcă pe toată laba, ei au posibilitatea să se înalțe pe picioarele dinapoi și să meargă drept, ca omul. Gâtul ursului e destul de scurt. Capul e rotund, botul alungit și puțin ascuțit. Urechile sunt scurte, ochii mici. Coada e foarte scurtă. Dinții urșilor sunt făcuți ca să mestece de toate. Blana e de culoare cafenie, mai închisă sau mai deschisă. Ursul trăiește la munte, în păduri dese, singuratice și liniștite, în chei de munți, în peșteri, scorburi de copaci bătrâni sau între rădăcinile lor mari , ca și prin cele mai dese tufișuri, în care găsește liniște destulă și adăpost sigur. Ce urs este specific munților din Europa?
a) Ursul brun;
b) ursul alb;
c) ursul grizzly
2. Gazda vânătorilor care le povestea „întâmplări de pe la alte vânători de urși, depănate prin partea locului din Faima unui vânător de urși de Eugen Jianu:
a) Onisim;
b) Ichim(Ică);
c) Iustin
3. „Pe când Ursul era regele pădurii, soția lui, ursoaica, a ajuns mare solistă de muzică. Era unanim apreciată și, mai ales, pretutindeni invitată. Ostenise biata fiară de atâtea concerte și de atâtea laude. Plecată într-un lung turneu, a luat păsurile împărăției la rând. Peste tot, mai marii pădurilor o așteptau și-o însoțeau clipă de clipă și oriunde, alături de consoartele lor. Îi dădeau cea mai bună miere și zmeură, cele mai alese cadouri. Doamna ursoaică avea talent și cânta de… troznea pădurea! După concerte, urma masa. Toți demnitarii pădurilor și soțiile lor erau în păr și la concert și la masă. Ședeau pe lavițe, în față, să fi văzuți când, cum și cât aplaudă. După concerte toți se întreceau s-o mângâie pe ursoaică. Și-i mângâiau blana și coada, căci de cap le era frică să se apropie”. Morala: D-aia n-are ursul coadă! Minischița de mai sus, intitulată De ce n-are ursul coadă, aparține unui scriitor și dramaturg clujean, născut la 05 august 1937, care a debutat cu volumul de anchete sociale Fata care spune Da!(1970), urmat de Bolondele întotdeauna trișează(1971):
a) Aurel Rău;
b) Negoiță Irimie;
c) Viorel Cacoveanu
4. La începutul perioadei de hibernare ursul brun poate avea sub piele un strat de grăsime de 15-25 cm. Se știe că la sfârșitul verii, urșii, pentru a se aproviziona cu cantitatea de grăsime necesară somnului de iarnă, consumă pe zi:
a) 15.000 calorii;
b) 20.000 calorii;
c) 25.000 cal.
5. Poet, pe numele lui adevărat Marius-Christian Drăjan, născut la 24 decembrie 1975, la Brașov. Licențiat al Facultății de Litere a Universității din București. Debutează în revista Vatra din Târgu Mureș, în 1994. A publicat volumul de versuri Manifest anarhist și alte fracturi (2000) și Ursul din containăr (2002):
a) Ion Ianoși;
b) Marius Ianuș;
c) Florin Iaru
Răspunsurile exacte în ziarul de mâine.
Test propus de MIHAI BURDUJA
¤ În jurul unui foc, câțiva vânători americani stau de vorbă: – Eu am avut norocul să împușsc într-o singură zi 30 de urși, spune unul. – Asta-i nimic! Au fost zile când împușcam câte 80 de urși fără ca măcar să obosesc, supralicitează al doilea. Cel de al treilea stă puțin pe gânduri și adaugă și el: – Îl cunoașteți pe Robin Grant din Montana? Este cel mai iscusit vânător de urși din câți au fost până acum. Fiecare glonț al lui își atinge ținta și animalele știu asta. Într-o zi vede un urs bătrân cocoțat într-un copac. „Hello!” îl strigă ursul. „Nu sunteți dvs. Robin Grant?” „Ba da, eu sunt!” „Atunci nu trageți. Cobor imediat și mă predau. Nu vreau să mor!”
¤ Un urs polar către ursoaică: – Ce tot mormăi acolo? – Cum să nu mormăi!? În fiecare an aceeași blană!?
Variantele corecte la chestionarul nr. 1202 1. a ; 2. b ; 3. b ; 4. c ; 5. a .
