Noul Cpp intră în vigoare astăzi

Noul Cod de procedură penală (Cpp), care intră în vigoare de astăzi, nu mai permite procurorilor-șefi să avizeze rechizitoriile pe care le întocmesc subalternii lor, ceea ce elimină eventuala ingerință în actul de justiție.
Cpp impune o procedură specială de ascultare a victimelor infracțiunilor grave, restrânge posibilitatea instanței de a restitui dosarul la procuror, stopând „plimbarea” dosarelor de la instanță la parchet.
Totodată, reglementează o procedură specială de ascultare a părții vătămate, în sensul protejării victimelor unor infracțiuni grave – cum ar fi traficul de persoane, traficul de organe, terorism, infracțiuni de violență, infracțiuni la viața sexuală -, când este periclitată viața, integritatea corporală sau libertatea acestora ori a rudelor lor apropiate.
Articolul 148 (privind condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului) a fost pus de acord în ceea ce privește motivele de arestare preventivă cu articolul 5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, restrângând posibilitatea magistratului de a lua această măsură numai cu caracter excepțional.
S-a prevăzut posibilitatea pentru judecător ca, respingând propunerea de arestare preventivă, să dispună luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, atunci când sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
Pentru celeritate (rapiditate) s-a extins sfera instanțelor competente în materie și la cele în a căror circumscripție s-a constatat comiterea faptei prevăzute de legea penală ori își are sediul parchetul din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Totodată, pentru sporirea garanțiilor în materia libertății individuale, s-a prevăzut ca încheierea, prin care se dispune arestarea preventivă, trebuie să precizeze cazul și temeiurile concrete care determină această măsură.
Având în vedere caracterul restrictiv de libertate al măsurilor de siguranță prevăzute de articolul 113 și 114 Cod penal (privind obligarea la tratament medical și internarea), s-a prevăzut – pentru similitudine cu măsura arestului preventiv – o limită maximă a desfășurării urmăririi penale cu învinuitul/inculpatul în această stare.
Reglementarea impune obligativitatea instanței de a verifica în baza unei raport medico-legal și chiar a concluziilor unui medic specialist independent, desemnat de persoana față de care s-a luat măsura obligării la tratament medical sau internarea medicală, dacă aceste măsuri de siguranță se mai impun a fi menținute.
Pentru a se asigura respectarea drepturilor procesuale ale părților și în cursul urmăririi penale, s-a prevăzut posibilitatea desemnării unui apărător din oficiu pentru partea vătămată, partea civilă sau partea responsabilă civilmente și în cursul urmăririi penale.
Totodată, s-a prevăzut expres obligativitatea asistenței judiciare pentru persoanele față de care a fost dispusă măsura de siguranță a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză, întrucât aceste măsuri sunt restrictive de libertate, creând de cele mai multe ori efecte similare celor preventive.
S-a eliminat confirmarea rechizitoriului procurorului de către șeful acestuia în cauzele în care efectuează urmărirea penală. Astfel, eventuala ingerință din partea șefului parchetului a fost eliminată, iar, pe de altă parte, confirmarea rechizitoriului nu apare ca fiind necesară, în condițiile în care procurorul-șef nu are nici o atribuție în ceea ce privește întocmirea vreunuia din actele de urmărire penală efectuate în cauză, iar măsurile restrictive de libertăți sunt exclusiv în competența judecătorului.
A fost restrânsă posibilitatea instanței de a restitui cauza la procuror, aceasta limitându-se doar pentru cazurile de încălcări procedurale prevăzute de articolul 197 privind cazurile de nulitate. Din practica judiciară a rezultat această necesitate în condițiile în care în „spatele” multor restituiri pentru completarea urmăririi penale se ascundeau de fapt soluții ce ar fi putut fi de achitare.
De asemenea, pentru celeritate instanța este în acest fel determinată să procedeze la o completare a urmăririi penale prin cercetarea judecătorească, evitându-se tergiversarea soluționării prin „plimbarea” dosarului între instanță și parchet.
S-a renunțat la o procedură specială pentru o categorie de infracțiuni considerate cu un grad mai mic de periculozitate (amenințarea, loviri sau alte violențe, vătămare corporală, abuz de încredere, insulta sau calomnia, tulburarea de posesie) în condițiile în care sesizările erau adresate direct la instanța de judecată, fără o cercetare prealabilă de către organul de cercetare penală.
Acest fapt îngreuna activitatea instanțelor cu dosare ce se soluționau în multe cazuri cu încetarea procesului penal, ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată sau împăcarea părților.
Statistic, din numărul de dosare penale soluționate în cursul anului 2004, acest gen de cauze au reprezentat aproximativ o treime, dintre care mai mult de jumătate s-au soluționat ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată sau împăcarea părților.