„Noua Grecie”. În țara noastră (Grecia ortodoxă, n.red.), „Noul iluminism” și-a adaptat idealurile la realitatea grecească, adăugând la cele amintite separarea de Stat a Bisericii, ștergerea apartenenței religioase și naționale din cartea de identitate, anularea interdicției de intrare a femeilor în Sfântul Munte, arderea morților, consfințirea limbii engleze ca a doua limbă oficială – în timp ce, treptat, i se înmulțesc „șoaptele” împotriva botezului pruncilor, despre schimbarea drapelului și despre înlocuirea imnului național, despre „Noua Grecie” etc.
În rândurile „Noului iluminism” se înrolează și mulți idealiști care, influențați de „deconstrucție” – fără să-i cunoască obiectivele finale – merg mână în mână cu ea, investind în aceasta convingerile lor personale și ajungând în cele din urmă să influențeze, la rândul lor, opinia publică: „Noua Eră, modelând un cadru deconstructiv în relațiile dintre oameni, potrivit să sprijine alegerile sale istorice, nu numai că nu mai are nevoie de Căsătorie, acest multisecular contract-invenție al sexului masculin, ci a intrat deja pe calea depozitării sale la gunoaiele Istoriei universale…”
În „deconstrucție”, în „alegerea istorică de depozitare” a „vechii” realități la „gunoaiele Istoriei universale”, participă, la nivel mondial, cele mai multe mijloace de comunicare în masă – electronice și tipărite –, dar și toată industria cinematografică, filologică, editorială, filosofică și altele; participă de asemenea, după toate aparențele, și cele mai multe secte, religii noi, precum și acelea cunoscute sub numele de „culte distructive”.
Cu toate acestea, televiziunea deține întâietatea, deoarece eficacitatea sa în manipularea de masă și coordonată a gândirii unor întregi popoare, compuse din persoane de toate vârstele, se dovedește a fi catalizatoare. La aceasta contribuie:
a) nemijlocirea sa optico-acustică;
b) raza sa de acțiune, adică marea ei înrâurire asupra unui uriaș număr de persoane de toate vârstele;
c) unilateralitatea sa, adică crearea de fapte prin excluderea dreptului de a vorbi (neputința imediatei intervenții sau împotriviri) și
d) ignoranța telespectatorilor creduli în privința manipulării la care sunt supuși.
Motivele pentru care marea parte a telespectatorilor nu au sesizat că cele mai multe posturi TV – fie cu bună știință, fie nu, fie din pricina constrângerilor, fie din pricina dificultăților economice – sunt aproape cucerite de „Noul iluminism” și s-au mobilizat în războiul „nevăzut” împotriva omului occidental, sunt următoarele:
1. Deoarece este vorba de un război cu adevărat nevăzut, prin faptul că se duce prin „arme spirituale” și „îndeosebi în spațiul gândirii”, exact așa cum a „profețit” cu multe zeci de ani mai înainte Alice Bailey, a treia președintă a Societății Teosofice, când scria: „Războiul care va urma acestuia (…) nu va avea o perioadă similară de masacre și de sânge, ci se va desfășura îndeosebi cu arme spirituale și în spațiul gândirii…”. Menționăm că Alice Bailey (1880-1949) credea că războaiele mondiale din perioada 1914-1945 au constituit o „perioadă de pregătire și o pauză de adaptare pentru noua lume și pentru noua ordine care începe să se întrevadă”.
2. Deoarece telespectatorul a fost „atins” treptat, de vreme ce acest război, în țara noastră, s-a desfășurat într-un răstimp de mai bine de 25 de ani și într-un ritm ușor accelerat: la început, „armele spirituale” au fost folosite de specialiștii modelatori de opinie în tăgăduirea rezonabilă și neiritantă a modului tradițional de a gândi și de a înțelege, cu o rată de emisie lunară și pe un singur canal. Ulterior, au fost folosite de către diferiți îndrumători-reprezentanți ai gândirii „progresiste”, „radicale” și „sensibilizate” în dezbateri mai intense împotriva valorilor tradiționale, cu o rată de emisie săptămânală, pe fiecare canal. Au urmat apoi ciocniri mai intense, cu rată de emisie zilnică, pe fiecare canal, care s-au încheiat prin războiul furtunos de astăzi – nevăzut, însă fără milă –, cu care fiecare post TV, cu anumite excepții, bombardează neîncetat, 24 de ore din 24, publicul naiv.
3. Deoarece războiul acesta se desfășoară în condiții inegale, prin faptul că societatea nebănuitoare nu cunoaște nimic despre el – nici că a fost declarat, nici că se desfășoară în condițiile cele mai dure, nici că pune în primejdie sufletul și voința omului și, prin urmare, viitorul său. Ceea ce observă astăzi telespectatorul obișnuit este numai faptul că el însuși se afundă – fără Dumnezeu și fără nădejde – într-o confuzie, dereglare și dezacord din ce în ce mai mare în raport cu realitatea; că societatea nu mai funcționează corect, se descentralizează și se descompune; că, adică, civilizația se află în criză și el însuși se găsește în primejdie de moarte, mai ales odată cu venirea noului mileniu.
Apărut în revista „Parakatathiki” nr. 26, sept.-oct. 2002, www.familiaortodoxa.ro
