Note la purtare

Am avut ocazia să mă confrunt, în diverse rânduri, cu lipsa de umor a semenilor. Nenorocirea face ca România să fie astăzi acoperită, ca de o prelată impermeabilă, de această lipsă.
Putem găsi lipsa de umor peste tot: la conducerea țării, hlizindu-se vulgar în emisiuni de nivelul Florin Piersic, o putem afla în justiție, industrie, comerț și servicii.
Umorul a reprezentat din totdeauna o formă de rezistență, cei cu umorul sterilizat fiind doar niște forme perfide de viață. Oricând, impotență lor umoristică poate lua forme sângeroase.
***
Ca activist-pamfletar, m-am izbit, frontal și lateral, de această penurie de umor. De exemplu, după un articol mai acidulat scris de mine la o gazetă, conducerea liceului unde-am absolvit, cum am absolvit, a trimis redacției spre publicare foaia mea matricolă, ca să vadă întreaga opinie publică ce note mici dobândeam, pe vremuri, la „purtare”. Așa, să vadă lumea, să se mire și să se revolte.
În ochii conducerii acelui trist liceu, e cât se poate de normal ca o notă la „purtare” – obținută acum cine știe câți ani, ca să nu spunem decenii – să te urmărească toată viața, cu încăpățânare de serviciu secret.
De ce mi s-a scăzut, acum un secol, nota la „purtare”, asta zău că nu o mai știu, cu iertăciune fie-mi. Poate oi fi chiulit de la munca patriotică, pentru că patriotismul se descoperă la maturitate, la bătrânețe sau mai curând niciodată. Poate oi fi fost surprins în flagrant, bând tutun în foaierul budei. Sau poate că părul meu a surclasat cu o centimă standardele, pe atunci în vigoare.
În fine, chiar un derbedeu să fi fost în primă junețe, ce legătură are asta cu activitatea mea actuală?
***
Iată, de pildă, cazul lui Dan Iosif. Omul are trecuți, în curriculum vitae, câțiva ani mai răcoroși, alături de ceva școală, e drept, cam puțină. Și, cum știm cu toții, asta nu-l împiedică să fie un stâlp de nădejde al PSD-ului. Fost senator, biznismen devastator, consilier prezidențial…
Pun rămășag pe orice că șeful locului răcoros nu s-a gândit, nici măcar o clipă, să-i trimită lui Iliescu notele la „purtare”, de pe timpul când Iosif locuia la respectivul pension. La fel cum nici Georgică Pruteanu – spaima borcanelor de zacuscă – n-a fost dat în gât, pe la partidele pe care le-a frecventat.
E drept, chiar dacă ar fi fost dat în gât, pe cine ar fi interesat?