Stimac, stimați cititori, și-a dat demisia de la cârma naționalei Croației după ce a eșuat la baraj. Căci pentru unii asta înseamnă barajul. Sau poate că n-a suportat gândul de a fi eliminat de domnu’ Piți. Pentru că iată-l pe selecționerul României ajuns cumva la ultimul hop spre Brazilia. Ne-om fi chinuit noi cu estonii, dar e de preferat așa decât să te chinui cu olandezii. A dat Sneijder gol pe stadionul lui Fener și și-a băgat capul între umeri, deși în alte circumstanțe a marca acolo, ca jucător al lui Galata, ar fi însemnat maximum. În fine, să dăm uitării ce-a fost, de-acum să privim la ce ne așteaptă. Sau le ce nu ne așteaptă, adică nici o mare putere în fotbal: Portugalia, Croația, Grecia, Ucraina. Cu oricare dintre aceste naționale putem prinde o zi bună, să ne intre niște șuturi, cum a fost ăla al lui Pintilii, cu Ungaria, să le intre lor niște bare, să avem, într-un cuvânt, noroc. N-ar fi imposibil cu domnu’ Piți pe bancă. Tremurăm de frica Portugaliei, dar hai să ne amintim de prima victorie importantă a lui Pițurcă la națională. La acel meci din 1998, România a făcut în Portugalia un joc tipic pițurcian. Cum Hagi tocmai se retrăsese, fundul a fost obligatoriu în poartă. Ca urmare, portughezii, cu Figo și Rui Costa, au avut avalanșă de ocazii, roșu pentru noi, penalty ratat pentru ei și, cu toate astea, Dorinel Munteanu a găsit poarta în prelungiri. Singurul său gol din lovitură liberă la națională! La o eventuală nouă confruntare, un unic element ar fi comun: Pițurcă. La pachet cu norocul. Care n-ar trebui să lipsească nici dacă în cauză ar fi celelalte echipe enumerate. Culmea e că, în condițiile date, Pițurcă are noroc că nu e cap de serie! Mai bine împotriva inconstanților lusitani decât împotriva suedezilor sau francezilor. Apropo de francezi, foarte interesantă și logică observația lor privind coeficientul FIFA pe baza căruia s-au stabilit capii de serie. Pentru departajarea echipelor aflate pe locurile secunde n-au contat meciurile cu ultimele clasate, dar acestea au contribuit la coeficient! Adică Franța, care a fost în singura grupă de 5 echipe, n-a avut șansa unui al șaselea adversar, unul evident slab, astfel încât coeficientul său n-a crescut în același ritm. Dacă le-ar fi umblat mintea celor de la FIFA ar fi scos aceste meciuri și de la calculul coeficientului. Până la urmă a rămas așa cum a fost stabilit, pentru că o regulă, bună-proastă, nu poate fi schimbată în timpul competiției. A, dacă era Mitică la FIFA…