Nici n-a apucat bine Dinamo să se facă de râs nu se mai știe a câta oară, că deja s-a pornit șirul de speculații privind blatul ca și dovedit. Între altele, se ia în calculul acesta speculativ drept bază de plecare ideea cu totul anapoda că Dinamo ar fi vreo mare sculă de echipă, cam ca Bayern la nemți ori ca Liverpool la englezi. Ceea ce este, să recunoaștem, puțin exagerat. Tot așa cum nici amărâții ăia din Brașov n-or fi chiar Sunderland ori Mainz, dar în orice caz nu cu mult mai slabi decât Dinamo. Se pleacă, de asemenea, de la ideea că o echipă românească, Dinamo în acest caz, n-are dreptul la o cădere, la un meci în care să nu se lege nimic, în care apărarea să fie varză iar atacul să nu conteze. Dacă ne uităm și în ograda altora, ce vedem? Cam în același timp, într-un meci cu infinit mai multă încărcătură, Barcelona, care își juca ultima șansă la titlu, nu reușea (ba încă și acasă!) decât un nenorocit de 2-2, împotriva cui? Păi, împotriva unei echipe, Getafe, aflată cam în aceeași situație cu Brașovul! Atenție: Barcelona trăgea la titlu, iar Dinamo la un loc 3 sau 4. Dacă iarna ar fi ca vara și Spania ca România, probabil că azi presa din Spania n-ar mai prididi cu acuzele de blat la adresa Barcelonei. Iar ca masa să fie cu adevărat bogată, trebuie amintit și că Getafe e un fel de echipă secundă a Real-ului, așadar Barcelona face blat cu dușmanul de moarte! Vi se pare plauzibil? Ca în legile lui Murphy, ca un corolar al întregii nebunii, ar mai rămâne doar ca în ultima etapă Barcelona să o bată pe Atletico, iar Real să profite, câștigând titlul. Ar fi dovada incontestabilă că Barcelona e vândută în totalitatea ei Real-ului „de bază”, precum și Real-ului secund, adică lui Getafe. Tot așa cum și Atletico s-a vândut lui Levante și chiar Real Madrid, Valenciei. Mare noroc au spaniolii că nu-s români.