Normandia, o altă Franța, este o destinație de turism care poate fi aleasă fără teama de a greși. Aici, istoria mai veche se îmbină cu cea de dată recentă, iar în multe locuri totul pare încremenit ca acum câteva sute de ani. Peisajul cu vaci păscând alene pe pajiști înverzite se repetă iar și iar, în timp ce case distruse în al Doilea Război Mondial au fost refăcute fără să-ți dai seama că nu au trecut peste ele sute de ani, ci doar câteva zeci.
Prima debarcare a fost, firește, la Omaha Beach, unul dintre locurile unde trupele aliate au ajuns pe tărâm european pentru a învinge mașina de război nazistă. Intrarea este liberă, iar în micul muzeu de la intrare sunt prezentate scene de acum 73 de ani, mărturii ale soldaților, dar și date despre cum a fost eliberată Franța, oraș cu oraș.
Cimitirul este unul impresionant, aliniat la milimetru, și ai senzația că te afli într-un loc de prin SUA. De altfel, am înțeles că cimitirul și întregul complex de acolo sunt proprietate americană, iar președintele Franței are nevoie de viză pentru a intra în el. E o glumă, desigur.
La Caen, unul dintre orașele mari ale Normandiei, am vizitat catedrala și castelul lui Guillaume, nimeni altul decât William Cuceritorul. Ducele Normandiei de acum multe sute de ani a fost singurul francez care a cucerit Anglia, iar după cum este scrisă istoria celor două națiuni e un mare motiv de mândrie pentru „cocoșii galici”.
Scenele care arată istoria acestei pagini memorabile sunt surprinse într-o tapiserie brodată aflată la Bayeux, una intrată în patrimoniul UNESCO și care se spune că a fost realizată de soția sa, Mathilde, deși este foarte posibil ca ea doar să fi coordonat totul.
Corsarul Surcoufe și Napoleon
După o primă zi însorită, m-am întrebat unde sunt vânturile și ploile din Normandia de care fusesem avertizat încă înainte de plecarea din țară. Și au venit. Cu vârf și îndesat.
Prima oprire din ziua a doua a fost la orașul port Saint Malo, care e în Bretania, dar să trecem peste acest mic amănunt.
Aici, se spune că era portul corsarilor, iar Surcoufe, unul dintre cei mai celebri dintre ei, avea podeaua placată cu napoleoni de aur. Aflând acest aspect, Napoleon i-ar fi transmis că nu-i cade prea bine să se știe călcat în picioare în fiecare zi, iar răspunsul corsarului a fost unul pe măsură: „voi așeza monedele în picioare”.
Saint Malo este impresionant și trebuie văzut, iar cine are norocul să prindă mareea va avea parte de un adevărat spectacol.
La fel se va întâmpla și la Mont Saint Michel, celebra insulă înconjurată de ape la flux și pe care se poate ajunge cu pasul la reflux. Despre acest loc prea multe nu-s de spus. E prea celebru pentru a veni cu amănunte. Doar că urcarea în biserica de sus costă 10 euro și nu o recomand.
Mont Saint Michel e mai spectaculoasă de jos decât de la înălțime. E drept, nu am văzut fluxul cum vine, și ar avea viteza unui cal în galop, și nici refluxul, așa că rămân, pentru moment, la impresia inițială.
Ca element de culoare, Mont Saint Michel este disputat și de bretoni și de normanzi, iar pentru a reda acest aspect, un hâtru s-a gândit să lege două sfori de vârful bisericii de care trag simultan combatanții. Deși nu pare, vârful trage spre Normandia.
Titanicul, prima și ultima oprire în Normandia
Ce are Titanicul cu Normandia? Asta aveam să aflu în ziua a treia. Și nu oriunde, ci în Cherbourg, singurul port în care Titanicul a făcut vreo oprire în scurta sa existență de la plecarea din Anglia spre zona naufragiului.
La Cite de la Mer se află un adevărat oraș dedicat mării, așa cum spune și denumirea în franceză. În ceea ce privește realizarea acestui obiectiv, francezii au făcut un lucru foarte inteligent, iar pe un ecran care îți dă senzația că te bate vântul în partea din față a Titanicului apar date cu ore și minute despre ceea ce s-a petrecut înainte și după ciocnirea cu aisbergul care a provocat tragedia din 1912.
Tot în acest complex se mai află și unul din primele submarine nucleare ale Franței, construit din ordinul lui Charles de Gaulle, care a deservit o bună parte flota Hexagonului pentru ca apoi să asigure energia electrică pentru orașul Cherbourg.
Un acvariu cu pești dintre cei mai colorați și un simulator care te duce în adâncurile oceanului sunt celelalte două puncte de atracție ale complexului Cite de la Mer, construit chiar în fosta gară din Cherbourg, locul care acum un secol era poartă de plecare spre America.
