Noi și „nemții” noștri

I-am văzut alaltăseară pe „nemții” Sergiu Radu și Vlad Munteanu, în amicalul din Cupa Antalya susținut de echipa lor, Energie Cottbus, contra lui Dinamo Minsk. Dincolo de faptul că bielorușii n-aveau mai mult de arătat decât entuziasmul caracteristic echipelor mărunte, nici Cottbus nu e cine știe ce balaur. O echipă oarecare, de pluton, cum există în orice campionat. Am așteptat câteva luni bune pentru a-i vedea la lucru pe cei doi români de acolo, le-am citit regulat declarațiile (mai ales după meciurile în care au reușit evoluții bune) dar n-am crezut până acum că ei fac legea. Ei bine, acum cred cu convingere că fără ei Cottbus-ul nu ar exista. Sau ar fi ceva de liga a IV-a a lor, maximum Divizia C de la noi. Cu Vlad și Sergiu, par apți de Bundesliga. Vreau să spun că toate mingile trec neapărat și pe la ei (măcar pe la unul), că fazele interesante îi au în prim-plan, că ocaziile pentru ceilalți ei le creează și, mai ales, că dacă e să dea cineva gol, cine s-o facă dacă nu tot ei!? Acum a fost rândul lui Sergiu Radu, ba chiar de două ori: la primul a sprintat ca un turbat, i-a „luat fața” unui fundaș mare cât casa, apoi a lobat, de la colțul careului mare, exact atât cât să-l bage în boală pe portarul advers. La al doilea, a lovit simplu, cu latul, de la semiînălțime, trimițând mingea la vinclu, într-o situație în care mulți alții ar fi șutat din voleu și ar fi trimis mingea (pur românește) hăt în vârful peluzei. Din cât mă duce pe mine mintea (dar și geografia!) Cottbus e un orășel amărât prin comparație cu un Munchen sau Hamburg. Ca atare, nici echipa n-are cum fi alcătuită din superstaruri care vor salarii, nu subvenții. De unde rezultă că acești doi români de acolo nu iau salariul unui Lobonț. Oare, cu tot atâta leafă, n-ar fi putut fi păstrați de vreuna din echipele noastre care tot pretind că vor performanță, dar pe care o tot visează posibilă cu ajutorul unor epave reciclate sau rebuturi. Concret: oare Vlăduț Munteanu n-ar fi putut juca la Dinamo, care l-a dat ca proasta, iar în loc ne amenință cu alde Răducioiu? Care, săracu’, dacă n-a fost în stare să joace dincolo de 29 de ani nici când era viu, o s-o rupă pe Benfica la 37, când e mort?