Sfântul Siluan a scris o carte care circulă mult în lumea creștină. Se găsește în această carte însăși esența scopului vieții: a trăi în Duhul lui Dumnezeu. Așa cum spune el, dacă trăim această smerenie și această dragoste și bunătate la care ne îndeamnă Mântuitorul, noi înșine, fiecare dintre noi suntem mulțumiți, plini de viață, plini de doriri bune, de muncă și avem relații personale autentice cu ceilalți oameni, relații întemeiate pe o dragoste adevărată.
Dacă nu urmăm calea lui Dumnezeu ne purtăm ca niște dușmani unii față de alții. Sunt în familiile noastre persoane care, de douăzeci sau treizeci de ani, nu-și vorbesc, deși provin din aceeași mamă și din același tată. Sunt persoane care de douăzeci-treizeci de ani nu s-au spovedit și nu s-au împărtășit. Nu se poate ca în asemenea vase de lut, mânjite de toate păcatele, să rodească smerenia sau fapta cea bună. Trebuie întâi curățit acest vas de lut (așa este numit trupul de către Sfântul Pavel: vas de lut). Pentru trupul nostru facem totul în viață, chiar și sacrilegii. Facem totul ca să fie întreținut acest vas de lut din care, într-o bună zi, cedează ceva; iar acest aparat extraordinar de meșteșugit, alcătuit de Dumnezeu, această mașină unică mai presus de orice mașină sofisticată din lume, se stinge, se topește și aleargă la ea șobolanii și șerpii și toate jivinele pământului ca să se hrănească cu ceea ce noi, cu prețul vieții noastre, am adunat și am pus în acest cort de lut, în acest trup omenesc.
De aceea, nu sunt pentru defăimarea trupului, pentru că acesta poartă întru el harul lui Dumnezeu, poartă Sfânta Treime. Trupul acesta pe care-l purtăm toată viața, pe toate străzile, va învia împreună cu sufletul nostru. Astfel încât trupul nu trebuie urgisit, el are nevoie și de asceză, dar trebuie să fie și îngrijit.
Așa să străbatem această viață pământească, ținând seama și de trup, și de suflet, însă trupul să fie pe al doilea plan, deoarece atunci când vom muri, trupul va rămâne țărânei. Sufletul va avea prioritate, el va fi judecat întâi de Dumnezeu, pentru ca la sfârșitul istoriei, în Ziua de Apoi, să fie judecat și trupul împreună cu sufletul, primind atunci răspuns și răsplată pentru toată viața noastră.
