Sunt multe lucruri pe care voi, pacienții, nu le știți despre sistemul medical, despre medici, despre modul în care aveți sau nu acces la servicii medicale. În parte e vina voastră, în parte e vina legislației, în parte e vina lehamitei pe care tot mai mulți colegi o resimt față de practicarea medicinii într-o țară ca România.
Așa cum probabil ați auzit, urmează câteva zile de protest în medicina primară. Înainte de a vă apuca să ne înjurați și să spuneți că „nu vă mai ajunge”, că „sunteți niște șpăgari toți”, că „sunteți puși acolo ca să ne compensați nouă medicamentele de pe lista cu care venim de acasă”, că „noi avem drepturi” și alte înțelepciuni din astea, vă solicit răbdarea de a asculta și punctul nostru de vedere.
Ne-am săturat. Sincer. Și asta v-o spunem noi, toți medicii de linia întâi, fără isterie. Dimpotrivă. Pe un ton calm care însă ascunde o mare determinare. Ne-am săturat de contracte abuzive. Ne-am săturat să fim imputabili. Ne-am săturat să vă plătim medicamentele. Că dacă nu știați, aflați acum că așa se procedează. Chiar dacă prejudiciul este zero, chiar dacă nu medicul a înghițit hapurile voastre, în caz că se schimbă pe șest niște reguli, normal, fără să fim anunțați din timp, noi plătim pastilele pe care le-ați luat voi. Și asta după ani de zile, ca să se adune penalizări. Și să rămâi în curul gol câteva luni, la ce sume se vehiculează în amenzi.
Ne-am săturat să fim abuzați. Vrem să fim parteneri de contract, nu scribi ținuți sub teroare.
Ne-am săturat să lucrăm pe un sistem informatic care din nesimțirea și incompetența celor care ni l-au impus, pe mulți bani publici, funcționează ca dracu. Cu întârzieri și blocaje. De asta stați la coadă cu orele la cabinete. Nu pentru că medicul e prost și nu știe să folosească un calculator, așa cum vi se induce ideea.
Ne-am săturat să vă privim ca pe niște dușmani. Ca pe niște hârtii. Ne-am săturat să facem poliție cu voi. Ne-am săturat să ne fie frică să vă prescriem medicamente sau servicii de îngrijiri la domiciliu. Ne-am săturat să vă purtăm pe drumuri. Ne-am săturat să tastăm în loc să vă consultăm. Ne-am săturat să avem un buget de cabinet din care mai mult de jumătate îl dăm înapoi la stat, iar cu restul trebuie să asigurăm în cabinete tot, de la chirie și salarii până la hârtie igienică. Și cu ce-ți rămâne să trăiești apoi. Tu, medic, să gestionezi 10 sau 15 milioane de lei vechi în fiecare lună. Pentru tine. Din ăștia să faci naveta, să plătești cheltuieli la bloc, să te îmbraci, să mănânci, să crești un copil și multe altele. Și te mai miri că nu-ți permiți cărți sau congrese. Și tot din banii ăștia să plătești amenzi. E minunat, nu? Și să mai fii și amabil, nu? Să te mai gândești la bolile pacientului. Nu mai bine iei tu un bilet de trimitere și te duci unde știi? Ca să fiu eu cât mai puțin imputabil. De aia. Și mai lăsați-mă naibii cu jurământul lui Hipocrat. Că nu ține de foame. Medicina nu înseamnă voluntariat. Eu nu am jurat că voi tasta și voi lucra online, neglijând bolnavul. Cum să mai fac eu economie pentru sistem când nu mai am curaj să tratez? Că peste 3 ani îmi vin controale și îmi impută chestii. Și mai veniți și voi și bateți cu pumnul în masă că vi se cuvine totul gratis. Și vreți sănătate. Știți ceva? În sistemul ăsta nu veți avea decât agonie și drumuri de făcut. Pentru hârtii. O să plecăm toți. O să vă trateze tot felul de vraci. Și ăia aduși din Africa. Sunteți prea mulți bolnavi. Și noi prea puțini medici. Obosiți, stresați, nemotivați. Stăm cu ochii pe fiecare hârtie. Vă spun un adevăr dureros. Nu ai hârtie, poți să crăpi liniștit. Că nimeni nu are curaj să-ți prescrie nimic.
Ne-am săturat. Pe bune. Și de data asta vom pune parafa jos. Să vă trateze economiștii și ăia care fac cică „reformă” în sistem, fără să aibă habar ce înseamnă responsabilitatea față de pacient.
De ce funcționează medicina primară în alte țări? Pentru că medicul e motivat, pentru că are timp pentru bolnavi, pentru că nu stă cu ochii pe sistemul informatic, pentru că nu e permanent imputabil și abuzabil, pentru că multe. Pentru că nu face managementul sărăciei, ca la noi. Pentru că acolo nu e bătaie de joc. Pentru că medicul are autoritate. Pentru că la ei nu există scandaluri cu dezinfectanți și altele la fel, care subminează încrederea populației în sistem. Pentru că acolo medicii sunt puternici. Pentru că acolo nu se semnează contracte care invită la abuzuri și imputații. Pentru că acolo medicina nu se face la televizor, pe net, pe la coafor, prin piață. Pentru că acolo medicul își permite să investească în dotarea cabinetului și în educația lui continuă. Pentru că acolo medicul seara citește, nu face calcule să vadă dacă îi ajung banii de benzină sau cum își repară hârbul cu care face naveta. Pentru că acolo sistemul are în centrul său pacientul. Pentru că acolo când se face o petiție că nu funcționează ceva, chiar se iau măsuri. Nu ca la noi. Se vine la televizor și se spune că totul e perfect. Și crapă oamenii cu zile. De perfect ce e totul. Că vreți, că nu vreți, totul pleacă de la primul contact al pacientului cu sistemul. De la noi, cei din linia întâi. Dacă eu pot rezolva peste 80% din cazurile care-mi vin la cabinet, atunci e clar că pot degreva sistemul de multe cheltuieli. Dar când eu sunt terorizat că din toată sărăcia trebuie să mai și plătesc amenzi abuzive, clar că îmi declin competența și deschid larg porțile sistemului. Că nu mă mai interesează decât ca eu să fiu acoperit de hârtii și cu cât mai puține imputații.
Așa-i că nu știați astea? Așa-i că ne suduiți degeaba? Așa-i că ne așteaptă vremuri grele pe toți?
Să vedem dacă ne va fi simțită absența. Să vedem dacă suntem cantitate neglijabilă. Să vedem dacă poate funcționa sistemul fără noi. Să vedem dacă lătrăm și anul ăsta în pustiu, așteptând să fim decapitați, așa cum a fost un tip celebru. Ajuns sfânt până la urmă.
Ne-am săturat de apostolat și de medicina cu iz de ev mediu. Voi?