Noi apariții editoriale la Nemira

1. Cartea Ignoranței
Autorul: John Lloyd & John Mitchinson, Colecția:Bonton, Traducere: Iris Manuela Gîtlan- Anghel
John Lloyd este un cunoscut producător de televiziune britanic și autor de scheciuri pentru radio și televiziune. S-a născut la Dover în 1951 și a studiat la Trinity College, Cambridge. Între 1974 și 1978 a fost producător de radio la BBC, iar între 1979 și 1989, producător de televiziune la ITV și BBC. A fost coautorul volumelor: The Meaning of Liff (1983), The Deeper Meaning of Liff (1990), Blackadder: The Whole Damn Dynasty 1485–1917 (2000) și QI: The Book of General Ignorance (2006).
John Mitchinson a fost editor, director al Harvill Press, Cassell & Co și editor-adjunct al Orion Group. În prezent este directorul departamentului de cercetare al Quite Interesting Limited (QI), director-executiv al QI Club din Oxford și autorul programului-concurs BAFTA din cadrul proiectului QI de la BBC.
Un compendiu al concepțiilor greșite, al neînțelegerilor și al greșelilor frecvente adunate din programul QI de la BBC. În cazul în care încă mai credeți că Henric al VIII-lea a avut șase soții, că pământul nu are decât o lună, că George Washington a fost primul președinte al Statelor Unite, că Bangkok este capitala Thailandei, că balena albastră este cea mai mare ființă, că Alexander Graeme Bell a inventat telefonul, că whisky-ul și cimpoiul provin din Scoția sau că Everest este cel mai înalt munte din lume, atunci există cel puțin două de motive pentru care ar trebui să citiți această carte.
Dacă nu ați vizionat QI încă, veți fi uimiți să aflați câte lucruri nu știați, începând de la cele mai mari și mai ciudate galaxii până la cele mai mici și mai cunoscute particule subatomice, de la marmotele ucigașe până la morcovii negri, de la bivolii daltoniști până la lufele care cresc în copaci. Aceasta este lumea despre care nu vă învață la școală, lumea unde: panterele nu sunt negre, America a fost descoperită de galezi, șampania a fost inventată de englezi și Moș Crăciun este turc.
2. Plagiatul
Autorul: Camilla Baresani, Colecția: Damen tango, Traducere: Emanuel Botezatu
Camilla Baresani (n. 1961, Brescia) este un nume în ascensiune în literatura italiană contemporană. A debutat cu romanul Plagiatul în anul 2000. Au urmat Sbadamente ho fatto l’amore (2002) Imperfecțiunile iubirii (L’imperfezione dell’amore, 2005, în pregătire la Editura Nemira) și TIC. Tipi italiani contemporanei (un volum de 11 povestiri, adnotate de sociologul Renato Mannheimer). Scrie pentru Il Sole 24 Ore, Corriere della Sera Magazine și Vanity Fair.
Clara e o tânără atrăgătoare, cu un soț respectabil și o poziție socială sigură. O viață de invidiat, dacă n-ar fi însoțită de un talent particular: Clara are un spirit de observație ieșit din comun, identificând implacabil aspectele caduce, șubrede și ticăloase al vieții de zi cu zi. Acesta este motivul pentru care se hotărăște să scrie un roman, Architettare, povestea măririi și decăderii unui industriaș patetic și fanfaron, sentimental dar berbant, din Italia anilor ’70–’90. După un timp, Clara descoperă că romanul său a fost publicat de altcineva – nu are dubii: intriga, personajele, stilul sunt aceleași, plagiatorul schimbând din carte doar atât cât să descurajeze orice acțiune în instanță. Dar o femeie ca ea – o vulpe, iar o vulpe nu e altceva decât un lup care face daruri – se va răzbuna, dar nu așa cum ar face oricare alta. Ea e o femeie seducătoare, iar plagiatorul, Marco Minghetti, e un bărbat trecut de prima tinerețe, cu obrajii căzuți, cu gura „nefericită din cauza concubinajului cu niște dinți diformi“, cu picioare urâte și cu mania de a fuma țigări puturoase. Cum ar putea rezista un asemenea personaj avansurilor pe care i le face Carla, deghizată într-o admiratoare frumoasă, rafinată și fără prejudecăți?
„Cu Plagiatul, Camilla Baresani oferă un roman de debut strălucitor, de o malioțizitate rafinată și un glamour pervers. Este asemenea unui labirint de oglinzi în care ne recunoaștem, chiar dacă deformați, oriunde ne-am întoarce privirea – în protagoniști dar și în figuranți, în victime dar și în călăi, în cel care conduce dansul dar și în cel care crede că-l conduce, în amănuntele peste care se trece ușor cu vederea dar și în adevărurile fundamentale.”
Corriere della Sera Magazine