La Galeria de Artă „Ion Irimescu” din municipiul Suceava s-a deschis săptămâna trecută prima expoziție personală de pictură a artistului plastic Mihai Ferbei.
Organizată sub egida Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Suceava, expoziția, care etalează lucrările artistului format la școala ieșeană sub îndrumarea maeștrilor Costache Agafiței și Dan Hatmanu, constituie prima sa întâlnire frontală cu publicul fără companioni pe simeze.
„O expoziție foarte modernă”
La vârstă septuagenară, Mihai Ferbei, un artist aureolat de noblețea discreției, care a expus până acum doar în expoziții de grup, a acceptat, la insistențele surorii sale și ale unor prieteni, să reunească, într-o desfășurare vizuală retrospectivă, o selecție de lucrări în ulei realizate în intervalul 1966-2010.
O expoziție absolut necesară pentru că, așa cum a spus la vernisaj președintele UAP – Filiala Suceava, artista plastică Lucia Pușcașu, numai într-o expoziție personală se poate vedea adevărata măsură a unui creator.
„O expoziție foarte modernă”, cum a remarcat ea, întrucât Mihai Ferbei se exprimă plastic într-o formulă în care „elimină detaliile până la esențializare”.
„Un elitist solitar”
Cu obârșia în localitatea Cracalia (com. George Enescu, jud. Botoșani), Mihai Ferbei, a cărui biografie a fost fracturată încă din tinerețe (părinții săi au fost închiși, iar el a trecut printr-o tabără de reeducare), și-a căutat și și-a găsit echilibrul în lumea artei.
După 28 de ani la catedra Liceului de Artă din Botoșani, Mihai Ferbei și-a continuat cariera didactică la Suceava, devenind pensionar din anul 1998.
Conturând profilul fostului său coleg de facultate, prof. Vespasian Ionașcu, l-a prezentat ca pe „un elitist solitar” (care își vindea cartela de masă pentru a-și putea cumpăra revista ”Arta”), un om „cu trăsături sobre, adânci și tăcute, rezervat, prudent, introvertit și misterios”.
„Un artist nonconformist care a primit numeroase lovituri în viață”, ale cărui tablouri au fost cenzurate de regimul comunist.
„Există artiști care cred că a trăi și a picta înseamnă același lucru”
Revanșa a venit acum, prin panotarea centrală a lucrării intitulate „Comunismul apocaliptic”, „o premoniție în plină exacerbare a comunismului”, așa cum a subliniat lectorul univ. dr. Emanuela Ilie.
Începându-și expozeul cu întrebarea „ce rațiune ar putea determina un artist să refuze dialogul cu privitorul”, Emanuela Ilie a oferit răspunsul că „există artiști care cred că a trăi și a picta înseamnă același lucru”, artiști „profund intimiști, care percep expoziția ca pe o formă de vanitate”.
„Am impresia – a spus ea – că Mihai Ferbei nu a avut o perioadă de căutări și și-a găsit de la început formula de expresie, pe care n-a făcut altceva decât s-o exerseze vreme de decenii”.
„Caii lui tata”, „Himera din sat”, „Voci interioare”…
Remarcând „tușele apăsat expresioniste” („foviste pe alocuri”), Emanuela Ilie grupează lucrările lui Mihai Ferbei pe trei tipuri de vârste: vârsta copilăriei (lucrări în care se referă la satul natal: „Acasă la Cracalia”, „Fluiere în sat”, „Caii lui tata”…), cea a tinereții zbuciumate și a începerii maturizării forțate (în care-și conturează „natura dilematică”: „Himera din sat”, „Cântec pentru o himeră”…) și vârsta de maturitate și început de senectute (în care artistul este „din ce în ce mai interesat de centrul său”: „Voci interioare”).
Din două autoportrete, realizate în anii 1967 și 1968, artistul ne privește gânditor.
„Arta – a accentuat Emanuela Ilie – are pentru Mihai Ferbei o funcție recuperatoare”.
Gânduri albastre
Așezat stilistic într-o formulă proprie de expresie cu dominantă cromatică albastră, Mihai Ferbei ne-a oferit, cu o decență fără fisură și cu sfiala plină de bun-simț a creatorului solitar care nu face artă pentru aplauze, cadoul vizual al primei sale expoziții personale.
Neobișnuit să primească elogii, profund emoționat de numărul mare de participanți, Mihai Ferbei ne-a urat tuturor să avem parte de o seară frumoasă. O seară alături de gândurile sale albastre.
