Sincronizarea a fost perfectă. Când Djokovic câștiga primul set cu Federer, începea finala de la Munchen. Pe urmă n-a mai fost chiar așa perfectă, când începea repriza a doua Djokovic avea 5-2 în tie-break și i-au mai trebuit câteva minute pentru a închide meciul. L-a ținut astfel la distanță pe actualul număr 2, dar care a fost abia favorit 3 la Roma. Păcat că organizatorii italieni n-au programat meciul cu o oră mai devreme, fiindcă aveau această posibilitate, semifinala dintre Nadal și Ferrer se jucase de la ora 17! Astfel că l-au făcut pe Francesco Totti, nerecunoscut de comentatorul nostru, să renunțe la finala Ligii pentru a fi prezent la meciul dintre primii doi tenismeni ai lumii. Dar la cât fotbal pe pâine a mâncat la anii săi Totti, campion al Italiei și apoi mondial, cu ce l-ar mai fi putut atrage partida dintre Bayern și Chelsea?!
Să vedem cu ce ne-a atras pe noi… De exemplu, cu un pariu mai sigur ca niciodată, Bayern – mai multe cornere în prima repriză! Cotă mică, dar a ieșit fără pic de emoție, 8-0! Chiar dacă dădeau nemții gol în primul sfert de oră, tendința tot s-ar fi păstrat, deși englezii ar fi ieșit la joc. Cum de altfel au și făcut-o după golul primit, reușind să marcheze la primul corner obținut, moment în care Bayern bătuse deja vreo 16! Sigur că londonezii trebuie să-i facă statuie lui Drogba, dar și să-i dea zonă interzisă în careul propriu, fiindcă a provocat iarăși un penalti care putea să-i îngroape. Spun iarăși pentru că atunci când Messi a tras în bară, tot la Drogba pe căciulă era musca! În fine, sezon istoric pentru Chelsea, o echipă care părea în moarte clinică atunci când pe banca tehnică se afla închistatul Villas-Boas. Iată cum se pot descătușa niște energii nebănuite printr-o singură decizie, fie și luată în ultimul moment, când Chelsea era aproape eliminată de Napoli. Portughezul era un fel de Bonetti, dar Terry și Lampard nu-s totuna cu alde Grigore sau Moți. Pe aceeași idee, poate că șansa lui Dinamo să ia cupa ar fi fost demiterea lui Bonetti.
În ceea ce-o privește pe Bayern, ca de obicei, mai mult decât bucuria învingătorilor, m-a tușat tristețea învinșilor. Săracul Schweinsteiger, care e fotbalist, nu prieten cu fotbaliștii, n-a putut să se uite la lovitura lui Robben, iar pe-a lui a dat-o în bara interioară, puțin lipsind ca să-l lovească în spate pe Cech și să intre în poartă. Dar Cech tocmai se pregătea să împlinească 30 de ani, era păcat să-i aniverseze în lacrimi.
