În vreme ce pe boltă, Soarele trece din semnul Gemenilor în acela al Racului (Aer-Apă), pe pământ puterile naturii se află la apogeu, iar forțele elementelor sunt vitale, exuberante.
Totul se întâmplă în ziua în care începe vara (solstițiul), pe care astronomia îl „adjudecă” la 21 iunie; cam în același timp, magia își celebrează micile și „străvechile” ritualuri ale nopții numite „de Sânziene”, între 23 și 24 (Nașterea Sf. Ioan Botezătorul).
Vrăjitorii și magicienii cei mai iscusiți, în aceste ore vrăjite, în care se deschid porțile dintre noi și toate celelalte lumi paralele, își rostesc invocațiile; regatul Ielelor, al spiridușilor și al Sânzienelor își deschide larg porțile; sunt cu putință contactele cu entități din alte dimensiuni. Oricine poate practica mici rituri cu succes; în afară de asta, în această noapte este momentul cel mai potrivit pentru a culege flori și plante ce pot fi întrebuințate ca leacuri și după aceea, dar care acum sunt în deplinătatea virtuților lor curative și magice.
Cultul recoltei, al vegetației și al fecundității
Sărbătoarea de Sânziene (ținută pe 24 iunie, de ziua nașterii lui Ioan Botezătorul) e legată de cultul recoltei, al vegetației și al fecundității, și păstrează în ea un amestec fascinant de creștinism, păgânism și vrăjitorie. Sânzienele sunt plante cu flori galbene-aurii și plăcut mirositoare.
Cresc prin livezi, pășuni, margini de păduri și poienițe. Însoțite de muzică și chiuiturile flăcăilor, fetele adună florile de Sânziene în buchete, fac colane și împletesc cununi circulare și cruciforme sau le strâng în buchetele. Aceste coronițe și buchete sunt aduse în sat, unde sunt așezate pe porți, uși, ferestre, pe șuri, pe stupi și chiar în straturile de legume, în credința că ele vor ocroti casă și gospodăria de puterea forțelor malefice, aducând totodată noroc, sănătate și belșug oamenilor, animalelor și semănăturilor (care vor înflori ca Sânzienele).
