La ora la care scriu aceste rânduri are loc Adunarea de Alegeri la Organizația Municipală a PD Suceava. O competiție, care cel puțin din afară, pare strânsă. Și e normal să fie așa, pentru că partidul democrat este pe val, beneficiind de vântul din pupa suflat de Traian Băsescu. Fără îndoială, PD este cel mai important partid ca pondere în orice ecuație electorală ulterioară, dar tot la fel de adevărat este și faptul că, în ziua în care actualul președinte al României va ieși de pe scena politică, barca democrată va lua foarte multă apă, riscând să ajungă, la fel ca și petrolierul Biruința, într-unul din porturile specializate în dezmembrări. Astăzi, când veți citi aceste rânduri, se va ști atât rezultatul acestui scrutin, cât și numele tânărului social democrat care va ocupa locul 5 pe lista de propuneri a PSD pentru Parlamentul European. Înclin să cred că știu deja un lucru, și anume că Bucovina nu va avea nici un candidat pe loc eligibil, indiferent de partid. Am văzut că PNL a obținut un modest loc 28 pentru prorectorul Aurel Burciu, mă îndoiesc de faptul că PRM și PC vor reuși să aducă un candidat propriu în zona cu șanse reale. Dar să ne întoarcem la concursul Tineretului Social Democrat, care a avut loc ieri (trebuie să recunosc cât de ciudat e să scrii alaltăieri, despre ce va urma ieri și va apare azi). Cei care au urmărit transmisiile pe televiziuni și sigur cei care au participat alături de mine la București, au înțeles motivele care au condus la un anumit final. Trebuie să spun, în plus, că aici în Bucovina noastră mai avem o mulțime de lucruri de făcut. Ne-am pregătit câțiva ani buni cu proiecte pentru fondurile structurale europene, care, din păcate, vin greu de tot. Și asta din vina unora care guvernează România de azi, negândindu-se nici măcar o secundă la România de mâine. Avem în derulare în județ și în localități un număr suficient de proiecte de dimensiuni mai mari sau mai mici, care, vrem sau nu vrem, vor schimba ceva în viața de zi cu zi a Bucovinei. Mai avem însă nevoie de oameni care să știe ce este de făcut, care să vrea să facă, și foarte important, să fie lăsați să facă. Altfel, vom continua să ascultăm povești frumoase despre avantajele integrării europene, însă copiii noștri vor învăța în aceleași școli în care am învățat și noi, vor merge pe aceleași ulițe ca și noi și, ce e mai grav, vor căpăta aceeași mentalitate care o avem și noi: generația de sacrificiu. Acest obiectiv de viață l-am auzit la bunicii mei și apoi, mai târziu, la părinții mei. Nu îmi doresc să ajung clipa când să fiu nevoit să îi spun fiului meu același lucru. Va însemna că tot ceea ce au făcut, cu mari sacrificii, bunicii, părinții și noi, a fost în zadar. Ar fi păcat și trist în același timp. De aceea rămân, sper să o facă și alții și să reușim să prindem acest prim tren european. Șansa nu se întoarce de multe ori într-o viață de om. Trebuie doar să ai norocul să o prinzi pe cea mai importantă, șansa care într-adevăr contează.
P.S. Le mulțumesc tuturor celor care m-au susținut în candidatura pentru Parlamentul European. Sper să nu-i dezamăgesc.
