Până ieri, se găseau câte unii care susțineau că Lucescu junior s-ar fi aflat în situația în care era Pițurcă atunci când a fost demis. Până ieri, România era singura echipă din grupă care nu jucase cu Luxemburg (în timpul ăsta, Franța a epuizat deja meciurile cu „ducii”). Până ieri, eram singurii care jucaseră doar un meci pe teren propriu. Dar azi, azi s-a schimbat ceva? Dacă n-am bătut Luxemburgul nici n-are rost să mai citiți mai departe. Dacă aș avea o cât de mică îndoială, nici eu n-aș scrie mai departe. În afară de convingere, am și o intuiție de măcar 3 goluri date. Vreo două ale lui Mutu, prilej ideal pentru a i se reproșa că e zmeu numai cu ospătarii.
Dar să revenim la fervoarea cu care calculează unii. Când Piți era ejectat, trebuia să batem tot și să așteptăm minuni de la niște insule. E drept, și acum trebuie să batem pe linie, cu speranța că Bosnia nu bate în Franța. Slabă speranță, așa-i? Bine, slabă de-adevăratelea este să-i batem noi pe francezi, dar nici bosniacii nu pot fi siguri de 6 puncte din dubla cu Belarus. Interesant mi se pare alt lucru. Presupunând că ne vom strecura cum-necum pe locul doi, este foarte probabil să pierdem la baraj. Caz în care „încifrații” de-acum zice-vor: am spus noi că n-avem nici o șansă!
Scriind astea și altele, sunt conștient că îmi asum un risc. Așa cum unii sunt taxați ca fiind „băsiști” doar pentru că nu fac spume la gură când consideră alții că trebuie, pot fi și eu taxat de „lucist”. Nici pomeneală, afirm aici răspicat că, dincolo de vinovații pe termen lung – îi știm cu toții! – Lucescu jr. este marele vinovat al situației în care se află naționala acum. A irosit cea mai mare resursă pe care a avut-o la instalare: timpul! Dacă ne-am întors la Cociș, atunci chiar că ne-am învârtit năuci în jurul cozii! Am făcut înconjurul Pământului doar prin deșert, ajungând storși de unde am pornit, fără măcar să ne fi bucurat de peisaj. Inclusiv cu Florescu cred că a greșit de data asta. Cât de util o fi fost cu Bosnia, era clar că nu el va câștiga meciul. Și-atunci de ce să te (și să-l) expui inutil, de ce să-ți aprinzi aiurea paie în cap, mai ales că tocmai acum rămăsese și fără echipă?! Bine, decât cu Ropotan, mai bine cu Florescu, dar mai era și varianta Gabi Mureșan. Cât să fi coborât clujeanul randamentul echipei? E o întrebare retorică, niciodată nu vom ști, dar poligonul de tragere al presei ar fi rămas fără una din principalele siluete. Bine, pentru unii eseiști e ofertantă și ținta colectivă. Radu Naum propunea să se desființeze naționala. Dar despre națională se poate vorbi în aceiași termeni ca despre Naum: ce-a fost și ce-a ajuns… Atunci să se desființeze și domnul „îl avem la telefon pe finanțatorul Stelei”!
