NISIPITU. Sat înființat în 1776, cu 313 coloniști ruteni
NOVOSELIȚA sau NOUĂ SULIȚE. Atestat documentar, în 20 decembrie 1437, drept „satul unde a fost Șizco”, proprietate a marelui boier Mihail de Dorohoi, apoi, în 8 iunie 1456, drept „Șizcăuți, unde a fost curtea lui Iurie, pe Prut”, în uricul lui Sin de Hotin, prin care acesta primea „ocina soției sale, nepoata lui Mihălaș”, satul Nouă Sulițe, numit, ulterior, Nova Selița, și-a căpătat denumirea de la numărul de pedestrași ridicați pentru oastea domnească, respectiv, 9 sulițe.
O altă parte a satului, numită Urvicoleasa, este menționată pentru prima dată în 12 august 1461, când Crasnăș și Jurj Necorescu își dispută cu Husin și cu jupâneasa lui, Mărușca, fata lui Ion Munteanu, satele Urvicoleasa, Stroinți și Molnița, pentru care Ion Munteanu avea uric de la Alexandru cel Bun, deci rămâneau în proprietatea lui Husin.
În 2 februarie 1503, Ștefan cel Mare întărește satele Stroinți și Urvicoleasa mănăstirii Putna.
În 12 martie 1617, Radul Vodă restituia lui Ghenghe logofăt și ginerelui lui, Constantin Roșca vistiernic, printre alte moșii, „și Șiscăuți pe Prut, care astăzi se cheamă Novoselița”.
Aflat în proprietatea mănăstirii Putna, până în 9 martie 1664, dar ca parte „de sat Novoselița ce s-au chemat mai demult Urvicoleasa”, satul Novoselița este vândut lui Stratulat Brahă și jupânesei lui, Anița.
În 15 noiembrie 1753, jumătate din satul și moșia Novoselnița era moștenită, de la Lupul Stroescul, de Ioan Stroescul.
Recensământul lui Rumeanțev1, din 1772-1773, înregistrează la „Nouă Săliți, moșia lui Constandin Volcinschi, 24 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Iacob, 1 dascăl, Mihălachi, 1 mazil vechi, Constandin Volcinschi, 1 jidov, Ițcu, 10 case pustii și 10 birnici, anume: Toader a Lupii, Mihaiu rus, Mihalachi Robu, Alecsa rus, Vasile rus, Ion rus, Vasile rus, Ștefan văcar, Iacob zet Bunduc și Ștefan a Gafiei.
În 1775, satul „Nouă Suliți” avea 3 mazili, 1 popă și 16 țărani.
În 1805 a fost construită în sat o biserică de lemn.
Cunoscut și drept Gogolina, datorită unei ulterioare subordonări, satul Nouă Sulițe avea, în 1890, 697 locuitori, primar fiind Georgie Foca, iar învățător – Ioan Beuca.
Corul de plugari din comuna Nouăsulițe a fost înființat, în 1894, de învățătorul Vasile Costineanu-Beuca, sprijinit de primarul Costachi Toacă, de adjunctul Georgi Cute și de Georgi Prodaniuc. „Cântăreții și cântărețele sunt: Mihai Cute, Ioan Croitor, Tanasă Cojocar, Georgi Macovei, Mihai Cojocar, Georgi Croitor, Dimitri Fedoreac, Petru Zbârcot, Samfira Vilguș, Alexandra Ciobotar, Ioana Ferciuc, Vasilca Gușilă, Domnica Toacă, Ioana Macovei, Eufrosina Ferciuc și Ioana Pentelei2.
Însoțirea raiffeisiană din „Nouă-Sulița cu Gogolina și Lehăcenii-Tăutului” s-a înființat în primăvara anului 1903.
__________________________________
1 ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 389
2 DEȘTEPTAREA, Nr. 23/1895, p. 184
