Nimic nou. Bravo!

Între 2-0, cât pronosticasem eu la radio, în dimineața meciului, că va fi scorul, și 3-1, cât a fost în realitate, aparent nu e mare diferență. De fapt, cele două goluri înscrise în plus față de estimările mele sunt tot atâtea motive de nedumerire. Golul în plus înscris de noi demonstrează că spiritul ofensiv, pe care îl credeam aproape decedat, are doar nevoie de nițică resuscitare (produsă aproape natural, odată cu intrarea lui Budescu pe teren) și totul se schimbă în bine, în timp ce golul primit de la o echipă neomologată este motiv de mare îngrijorare. Încă mai neliniștitoare este întreaga fază a golului necalificaților, în care doi fundași centrali au făcut marcaj la nimeni, dintre ei izvorând chiar Nimeni, care a dat cu capul în obiect absolut nederanjat nici măcar de cel mai bun portar din Franța, Europa și Calea Lactee, care privea oarecum admirativ la traiectoria aia minunată. Pe care, evident, n-a dorit s-o strice de frumoasă ce era. De aici se desprinde doar concluzia că Chiricheș este egal mereu cu el însuși, adică la fel de prost și la Napoli, și la Națională. Fiindcă unul din cei doi adormiți la centrare era chiar el, căpitanul. Să lăsăm însă naibii motivele de amărăciune și să ne bucurăm că echipa asta, care de fapt e tot aia, cu două-trei inserturi, a reușit să înscrie de trei ori. Incontestabil, minunea s-a produs în primul rând datorită fenomenalului Budescu, despre care acum vreo săptămână scrisesem că e omul care șutează de unde n-o face nimeni, ba mai și înscrie. Este exact ce a făcut la primul gol, categoric cel mai frumos al zilei (și poate al calificărilor din toată lumea), o realizare individuală perfectă, cu un șir de driblinguri care i-ar fi plăcut și lui Dobrin. A fost un motiv în plus să ne întrebăm cu toții dacă maimuțoiul neamț era întreg la neuron, având în bătătură asemenea artiști (adică și pe Alibec), dar jucând cu împiedicați de teapa lui Maxim și Stancu. Nu-i vorbă că și Andone, leu în La Liga, la Națională e de-a dreptul penal. În concluzie, nimic nou: România bate tot în jocurile amicale/fără miză. Bravo!, măcar am avut spectacol.