NIMIC DESPRE MUSCĂ

Săptămâna trecută (miercuri) a murit, la Moscova, Aleksandr Zinoviev. Avea 83 de ani. Disident cu vechi „state de serviciu” (a fost exclus din Komsomol, ehei, tocmai în 1938, fiindcă a cutezat să mârâie împotriva lui Stalin), s-a făcut cunoscut mai ales prin curajoasa carte „Înălțimile găunoase”, după apariția căreia a trebuit să părăsească măreața Uniune (cum se spune în limbajul diplomatic, „la cererea acesteia”). Profesor la Universitatea din Munchen (din 1978), publică o carte devenită repede best-seller: „Homo sovieticus”. Nicolae Steinhard îl consideră (în „Jurnalul fericirii”) autor al uneia dintre cele trei formidabile soluții capabile să-ți asigure ieșirea dintr-un univers concentraționar kafkian. Prima o propune Soljenițân: în momentul limită, te auto-declari decedat și-ți desființezi orice speranță. Nimeni nu-ți mai poate face nimic! Zinoviev propune soluția a doua: totala neadaptare la sistem, de unde poate rezulta și deplina imunitate. În fine, cea de a treia soluție aparține, în egală măsură, lui Churchill și lui Vladimir Bukovski: lupta, sfidarea, atacul – lovești primul, altfel ești terminat. Gânditor profund, Zinoviev nu s-a sfiit să-i critice necruțător pe Stalin, Brejnev, Gorbaciov, Elțîn și să denunțe sistemul în termeni care aveau să se impună definitiv în „fondul principal” de idei al sovietologiei și kremlinologiei. Dar să-l vedem pe același Zinoviev, ajuns, acum, în occident, analizând cu pătrunzător ochi critic realitățile sistemului capitalist. Voi cita, poate mai mult decât se cuvine într-o tabletă de cotidian, din cartea lui Zinoviev intitulată „Occidentul”, fără alte comentarii, întrucât pur și simplu n-ar avea rost. Cititorul trebuie să se pregătească pentru mari surprize: ,, Occidentalizarea este efortul occidentului de a transforma alte țări după modelul lui„ care să-i semene ca orânduire socială, economic, sistem politic, ideologie, psihologie și cultură. Ideologia prezintă occidentalizarea ca pe o misiune umanitară, dezinteresată și eliberatoare a Occidentului, care reprezintă o culme a civilizației și înmănunchierea tuturor virtuților imaginabile. Noi suntem liberi, bogați și fericiți – le sugerează occidentul, într-un fel sau altul, popoarelor pe care le occidentalizează – și vrem să vă ajutăm și pe voi să fiți libere, bogate și fericite. Adevărata esență a occidentalizării, însă, nu are nimic comun cu aceasta. Scopul este de a aduce victimele avute în vedere într-o stare în care ele să-și piardă capacitatea de dezvoltare de sine stătătoare, de a-i include în sfera de influență a occidentului nu în rol de parteneri cu drepturi egale, ci în roluri de sateliți, sau mai bine spus, de colonii de tip nou!” Iată și cum este concepută desfășurarea tactică: „Ea conține măsuri de felul următor: discreditarea tuturor atributelor principale ale edificiului social al unei țări ce urmează a fi occidentalizată; destabilizarea ei; contribuția la criza economiei, a aparatului de stat și a ideologiei, scindarea populației în grupuri care se dușmănesc, atomizarea ei, susținerea tuturor mișcărilor de opoziție; coruperea elitei intelectuale și a păturilor privilegiate; concomitent, intensificarea propagandei în beneficiul virtuții modului de viață occidental; provocarea invidiei populației țării respective față de abundența occidentală; crearea iluziei că acea abundență va putea fi obținută și în țara respectivă în cel mai scurt timp, dacă ea va merge pe drumul transformărilor după modele occidentale; contaminarea populației cu viciile societății occidentale, care sunt înfățișate ca virtuți, ca manifestări ale libertății persoanei; ajutorarea economică a țării în curs de occidenializare, în măsura în care ea contribuie la distrugerea propriei ei economii, generează parazitismul și îi creează occidentului faima de salvator dezinteresat al acestei țări de racilele modului ei de viață anterior”. Dumnezeu să-l odihnească pe Alexandr Zinoviev, că bine le-a mai zis-o și unora, și celorlalți!