Nimic de speriat

Egalii noștri din ultimul meci în grupe, amărășteni de-ai noștri adică, slovacii, au ținut-o în șah pe ditamai favorita, Anglia, cam 70 de minute, din minutul 25,când au înscris golul lor, până în 90+5, când Jude Bellingham a înscris cu o foarfecă pe care numai cine joacă la Real Madrid știe să o execute cala carte! A fost doar o confirmare a stării de inerție a naționalei engleze, cu un joc monoton, previzibil și indolent, pe care doar la noi mai putea fi „admirat” până foarte de curând. M-am numărat printre cei care o puneau pe Anglia poate nu chiar în „pole position” la adjudecarea trofeului, dar oricum în liniile din față. După cum a jucat până acum, nu o văd ajungând nici măcar în semifinale, meciul ei din sferturi urmând să fie împotriva Elveției, surpriza cea mai plăcută pentru mine până acum, desigur după echipa noastră. Iar dacă Elveția, care în grupa preliminară s-a clasat după România, devine favorita contra Angliei, nu văd de ce ar trebui să ne speriem de Olanda, care nici ea nu a rupt gura târgului până acum… așa că de ce ar face-o tocmai împotriva noastră? Dintre marile favorite, cea mai mare catastrofă s-a dovedit a fi Italia, al cărei joc a fost de o tristețe aproape neverosimilă. Dacă am clasifica pe 3 niveluri jocul participantelor la acest turneu final, atunci cel al Italiei ar fi cam de Divizia C continentală. Strict după cele văzute până acum, aș zice că Spania pare să nu aibă adversar pe măsura ei, mai ales că Franța e și ea apaticăși letargică… dar de la ea te poți aștepta oricând la o revenire. România cred că este marea revelație și chiar că ar fi grozav să mai facă un pas diseară. Olanda nu e de speriat. Hai,România, hai,tricolori!