Nimic de făcut?

Trăim o singură dată – și viața ne-o îngropăm sub un munte de nimicuri și fleacuri, pe altarul cărora sacrificăm în van, picătură cu picătură, felia de timp și energiile primite-n dar la naștere. Tot ce sechestrează prim-planul vieții noastre cotidiene, de la febra politicalelor la scandalurile mondene, de la patimile sportului la delirul mistic, de la dragoste la ură, de la oricând și oricare la oricine și orice, mâine va fi altfel. Probabil, chiar cu totul altfel. Lumea se schimbă mai repede decât ne dăm seama și mai profund decât se observă la prima vedere. Marx spunea, simplificând nepermis, că schimbarea ar fi „motorul progresului”. Da, dar nu orice schimbare. Schimbarea negativă face parte din regula jocului: numai semn al progresului n-au însemnat venirea lui Hitler la putere ori Inchiziția, genocidul armean, domnia lui Pol Pot și infinitul șirag de triste „înnoiri” ce au îndoliat istoria omenirii.
Acum, aproape că nu mai contează, trecând în planul secund al interesului general progresul spectaculos în gândirea și-n tehnica veacului, fiindcă-s primejduite înseși temeiurile viețuirii noastre acum și aici. Suntem și noi, în Europa, purtătorii unei culturi într-un mozaic de entități inegale ca potență și forță de expresie, dar destul de armonios închegat, apt să legitimeze sentimentul unui tonic „acasă” al europeanului în Europa „lui”. Și iată că foarte curând nu va mai fi a lui. Deci, nici a noastră! N-o pândește Apocalipsa, n-o primejduiesc letal războaiele, calamitățile naturale, epidemiile, meteoriții, terorismul, ci propria noastră incapacitate de a privi în jur cu ochii larg deschiși, spre a înțelege că mersul lumii tinde s-o cotească brutal și strâmb către un „altceva” bizar, nedrept și straniu: europenii își vor pierde Europa!
Informațiile circulă nu de ieri, de azi, numai că sunt tratate drept simple alegații spăimoase cu subtext antimusulman. Dar dacă, pentru necesitatea demonstrației, eliminăm total din alarmanta ecuație a devenirii continentului chestiunea migrației, starea de fapt rămâne aceeași, urmând să-și facă efectul legea firii care spune că natura are oroare de vid. Încet, încet, Europa moare. Pentru ca o cultură să dăinuie barem un sfert de veac, rata fertilității per familie trebuie să fie de minimum 2,11. Cifrele din 2007 (anul mai multor recensăminte) consemnau: Franța, 1,8 nou-născuți/familie, Anglia, 1,6, Grecia și Germania, 1,3, Italia, 1,2, Spania, 1,1. Rata medie a fertilității în statele Uniunii Europene nu trece de 1,38. Iar studiile de specialitate susțin că istoria nu cunoaște vreo cultură care să fi rezistat cu o rată de fertilitate mai mică de 1,9%! Cu sau fără imigrația musulmană, în 50 de ani Europa se golește de locuitori, devenind o rezervație de pensionari asistați (din ce fonduri? – iată o delicată întrebare).
O primă concluzie: emigrația afro-asiatică a fost absorbită obiectiv și aproape firesc de vidul ce începe să se creeze într-un continent care refuză să se regenereze. Dacă fenomenul n-ar însemna altceva decât o necesară completare și înlocuire a forței de muncă în suferință, proces care s-a derulat secole în întreaga lume (și strămoși de-ai mei bucovineni au emigrat în SUA și Canada…), fără constrângeri de ordin religios și cu izbutită inserție a nou venitului în cultura statului ce l-a acceptat, s-ar putea spune că-i un proces logic, explicabil, necesar, și, de ce nu, benefic pentru ambele părți. Numai că actuala masă de nou veniți în statele vânzolite de „primăvara arabă” nu numai că refuză tiparul cultural al țării de azil, ci încearcă să impună băștinașilor propriile reguli și propria cultură, tarate de primitivismul absurd al unui ev mediu revolut. De aici încolo, întreg procesul capătă cu totul alte conotații, evocate în profeția lui Kaddhafi: „Sunt semne că Allah va acorda Islamului în Europa o imensă victorie fără săbii, fără puști, fără nici o bătălie”…
O comunicare postată pe internet de cercetătorul Dede-Francis (în traducerea lui Paul Cristofor) dezvăluie cealaltă față a medaliei: o familie de spanioli dă naștere unui singur copil, în vreme ce fiecare mamă azilantă naște opt! În Belgia și Olanda, 50% dintre nou-născuți sunt musulmani și, în circa 15 ani, jumătate din populație va fi musulmană. 45% din tinerimea Marsiliei, Nisei și Parisului este musulmană! Rata de expansiune a Islamului anunță că, în doar 5-7 ani, va fi religia dominantă a lumii! Guvernul german a declarat public: „Declinul populației etnice germane nu poate fi oprit. Spirala regresiei nu poate fi inversată. Germania va fi un stat islamic în jurul anului 2050”. Potrivit unei declarații oficiale a guvernului belgian, o treime dintre copiii care se nasc acum în Europa sunt musulmani!
Probabil că n-o să fiu prea repede obligat să-mi fac bagajul, dar de-o fi să fie, încotro să mă îndrept? Către Canada probabil, pe urma bunicului Haralambie. Numai că rata fertilității în Canada este de 1,6 de familie, adică, sub nivelul necesar supraviețuirii unei culturi. Povestea s-ar relua de la capăt. Oare chiar nimic de făcut?