Strânge gunoaie de pe străzi, din parcuri, fără să aștepte recompensă. Nu cerșește, nu este agresiv și nici nu consumă băuturi alcoolice. Povestește tuturor celor care vor să-i afle frânturi din viață că a fost abandonat de mic, într-o creșă din Dorohoi, după care a crescut în orfelinate.
Este vorba de Niculae Stanarache, în vârstă de 47 de ani, care după 21 de ani petrecuți la subsolul unor blocuri, de trei ani stă într-o garsonieră din Burdujeni, de pe strada Jean Bart, Nr. 4, care i-a fost pusă la dispoziție pentru a locui de administratorii de la Sempre Pizza.
Are un adăpost, dar nu-i este ușor să se descurce singur. El povestește că a urmat 8 clase la Dorohoi, după care a fost transferat la Școala Specială din Suceava, unde a mai făcut 3 ani de școală profesională. Apoi, după majorat, a trăit pe străzi. Viața pe stradă a fost o luptă continuă pentru supraviețuire, pe care el a reușit cumva să o ducă timp de ani de zile. A rămas cu obiceiul de a fi mereu pe străzi, chiar dacă are o locuință. Se plimbă, încearcă să-i ajute pe alți necăjiți, merge la biserică, unde se roagă, pentru el și pentru alții ca el, dar și pentru cei care-l ajută, toate pentru că, spune el, „nu pot să stau închis în casă”.
„Când eram la profesională, la Suceava, pedagogii mă iubeau, îmi dădeau de mâncare, eu măturam și făceam curățenie prin curte”, povestește Nicu, care și-ar dori să mai lucreze și acum, dar nu mai poate, pentru că are amputate mai multe degete de la mâini. A rămas fără degete la o mână după ce și le-a tăiat la polizor („flex”), din greșeală, în 2010, iar la cealaltă mână, din cauza unor infecții repetate de la tăieturi („din perioada când căutam mâncare în buncăre și de multe ori mă tăiam în cioburi de sticlă sau în metal, și rănile mi se infectau”), medicii au decis să-i amputeze trei degete. Bărbatul suferă și de pancreatită.
- „Pufuleți, biscuiți, pentru că un salam este scump”
Nicu ne-a spus că are o pensie în valoare de 1.281 de lei, cu care, spune el, încearcă să se descurce, doar că este greu. El ar putea să beneficieze de hrana oferită de Cantina de ajutor social a Direcției de Asistență Socială (DAS) Suceava, dar cu plata unei contribuții de 30% din valoarea venitului net pe care îl primește lunar.
Bărbatului i se pare mult să dea din pensia lui acești bani, așa că, în discuțiile cu cei care își fac timp să-l asculte, repetă mereu că este un băiat necăjit, fără degete, fără părinți, un băiat credincios, care nu cere, dar care este recunoscător dacă cineva îl ajută cu un bănuț, cu o haină curată, cu mâncare etc. El este mulțumit de garsoniera în care locuiește și le mulțumește administratorilor de la Sempre Pizza care au în continuare grijă de el.
De multe ori, când lumea se întâlnește cu Nicu prin municipiul Suceava, mai ales prin zona Burdujeni-Gară, el are într-o plasă pufuleți, biscuiți, pentru că, spune el, „un salam este scump”. „Dacă mă poate ajuta cineva, să-l ocrotească Dumnezeu și Maica Domnului”, spune Nicu. Nu intră în conflict cu nimeni și chiar spune că lumea îl respectă, îl iubește, „chiar și copiii stau de vorbă cu mine, pentru că eu nu sunt agresiv, nu fac rău nimănui. Mai sunt și oameni răi, care mă judecă, dar nu zic nimic, fiecare crede ce vrea”.
- Are nevoie de ajutor
Dacă cei 21 de ani pe care i-a petrecut la subsolul unor blocuri, lipsit de hrană, de haine, de o vorbă bună, nu l-au înrăit pe acest „băiat”, cum își spune el, cred că nici noi nu ar trebui să ne închidem inima și să judecăm viața pe care o duce acum. Cei care pot să-l ajute pe Nicu, pot să o facă luând legătura cu el telefonic, la numărul 0744 192 727. Povestea lui Nicu a fost surprinsă și de Bogdan Blog, care încearcă să-l ajute, în primul rând prin mediatizarea poveștii lui, dar și în nume personal, oferindu-i o sumă de bani, pentru ca Nicu să-și cumpere ceva de mâncare.
Important este ca lumea să nu-l uite pe Nicu, cel fără degete la mâini, cel care nu cere, dar se bucură enorm când cineva îi acordă atenție, îi vorbește frumos sau îi oferă ceva de mâncare. La fel ca mulți alți oameni care nu și-au ales această soartă, dar trebuie să-și ducă „crucea”, după ce au fost abandonați de cei care le-au dat viață, și Nicu are nevoie de susținerea noastră, are nevoie de o farfurie de mâncare caldă, de haine, de medicamente etc. Sunați-l, nu să-l înjurați sau să-l judecați, ci să-i oferiți un mic ajutor, dacă asta simțiți și dacă voi credeți că merită. Altfel, nu. Este inutil să vă spunem că orice faptă bună pe care o faceți, din convingere, schimbă ceva în fiecare, în bine, pentru totdeauna.
