Habar nu am dacă marelui muzician Nicu Alifantis îi place fotbalul. Cred mai degrabă că nu. Nu-l văd în tribune la vreun meci din ăstea de pe la noi, ci poate doar la vreun Real – Barcelona. În orice caz, una din piesele lui memorabile, scrisă cu mulți ani în urmă, ni-l dezvăluie ca pe un veritabil vizionar, părând țintită pe Naționala României, ediția 2009. Vă amintiți, desigur, versurile: „N-am noroc în moarte, / În iubire – da!”. Hai, spuneți dacă se potrivesc sau nu cu ceea ce se întâmplă cu această echipă pe care tocmai când era să o omoare (definitiv!) Pițurcă, a venit Răzvan și a resuscitat-o. N-a avut, așadar, Naționala noastră „noroc” în moarte, în schimb, după felul cum joacă, e pe cale de a avea un mare noroc în iubire, de fapt în recâștigarea dragostei noastre, a suporterilor care uitaserăm cu desăvârșire ce înseamnă să tremuri, să te consumi, să te bucuri de reușita echipei noastre, a tuturor românilor. Singura echipă pentru care ieșeam cu toții în stradă acum vreo 15 ani, pe vremea World Cup SUA, indiferent dacă eram steliști, dinamoviști sau, cazul meu, „realmadridiști”!
Ei bine, chiar așa prost cum a jucat la Paris nu poți să nu iubești echipa asta. Nu „a lui Răzvan”, ci a României. Vreau să spun că dacă pe vremea berbecului ăluia posomorât nu puteai să spui decât „echipa lui Pițurcă” (fiindcă în mod evident era doar a lui și a bandei becaliene, alcătuită din neisprăviți aflați sub contract cu banda, doar-doar le-o mai crește prețul pe grila de transferări), acum, în mod evident, Naționala e pe cale de a redeveni echipa noastră. Chiar dacă te poți gândi că poate era mai bine cu Săpunaru decât cu Maftei, poate cu Roman (mamă, mamă ce fotbalist poate ieși din puștanul ăsta, cu condiția să nu pună laba pe el alde Steaua sau Dinamo!) de la început, poate… în fine, este evident că renunțarea la fosilizații în eșecuri nu poate fi decât „de bine”. Am ratat calificarea, dar nu acum. Pârjolul lăsat în urmă de banda pițurco – becaliană începe să se șteargă. Un motiv în plus să-i mai înjurăm o dată, de final, și să pornim cu zâmbet și speranță în noua campanie, cea pentru Euro 2012. Până atunci, mulțumim anticipat, Răzvane.
